Reumatismul este o cumplită "boală endemică”, de care suferă milioane de oameni, mulţi dintre ei aflându-se în faza cronică, deci nevindecabilă.
În cheie simbolică, reumatismul poate fi considerat un răspuns al organismului la desensibilizarea societăţii contemporane, generată de obsesia performanţei şi a succesului, de stresul permanent şi excesele alimentare ce constau mai ales în consumul exagerat de carne, brânzeturi grase, ouă şi lactate. Aceasta încarcă ţesutul conjunctiv cu toxine.Vasele de sânge, nervii, muşchii şi articulaţiile îşi pierd elasticitatea, se deformează şi se sclerozează.
La data când a trăit Hildegard van Bingen, termenul "reumatism” nu exista încă. Până în secolul XVIII, afecţiunea a fost denumită "catar”. Hildegard are limbajul său propriu şi prezintă în tratatele ei medicale peste o sută de remedii antireumatice, însoţindu-le cu o descriere a simptomelor pe care bolnavii ar trebui să le observe la ei înşişi. E vorba de dureri chinuitoare în articulaţii, muşchi, nervi, tendoane şi ligamente, care uneori pot să se inflameze, să trosnească ori să sufere o luxaţie. În deplin acord cu concluziile ştiinţifice din zilele noastre, Hildegard explică reumatismul printr-o tulburare a metabolismului.
La reumatici, procesele naturale de reglare ale ţesutului conjunctiv sunt blocate de reziduuri nocive şi toxine, astfel încât în interiorul articulaţiilor şi în ţesutul conjunctiv apar infiltrate - aşa-numiţii noduli reumatici. Când aceste depozite de otrăvuri sunt supraîncărcate, ele se curăţă printr-o deversare a substanţelor toxice, care poate declanşa pusee dureroase, din timp în timp, sau în condiţii meteorologice defavorabile, suferinzilor de reumatism (frig sau umezeală).
Substanţele nocive reprezintă cauza propriu-zisă a reumatismului. Printre ele se numără nu numai toxinele bacteriene (provenite de
