"Născut demult", cum obişnuieşte să spună atunci când e descusut în legătură cu biografia lui, adică în 1942, Nicolae Prelipceanu este poet, prozator şi publicist. Şi, cum se vedea, mai mult decât atât. A făcut liceul la Curtea de Argeş (1956-1960) şi a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj, sectia limbă şi literatură româna (1961-1966). A fost redactor la ziarul Unirea din Alba Iulia, secţia culturală (toamna 1968); redactor la revista Tribuna din Cluj (oct. 1969-1986); angajat pentru trei luni, în 1986, la I.C.E.D. Bucuresti, iar din februarie 1987, redactor la revista Viaţa Românească; în 1990 este redactor-şef adjunct la revista Luceagfărul ; secretar al Uniunii Scriitorilor (1991-1992), editor al ziarului Cotidianul , redactor al revistei Alianţa civică ; consilier-şef al Inspectoratului pentru Cultură Bucureşti (1992-1993); şef al secţiei cultură a ziarului România liberă (1994); în acelaşi an este, timp de trei luni, director de programe la Televiziunea SOTI; între 23 dec. 1996 şi 15 oct. 1997, consilier de stat pentru mass media şi imagine al premierului Victor Ciorbea; din 1995, vicepreşedinte al Alianţei Civice. A debutat cu poezie în revista Contemporanul (1962). Dintre cărţile sale de versuri: 13 iluzii (1973), Arheopterix (1973), întrebaţi fumul (1975), De neatins, de neatins (1978), Jurnal de noapte (1980), Un civil în secolul douăzeci (1980), Fericit prin corespondenţă (1982), Arma anatomică (1985), Maşina de uitat (1990), Binemuritorul (1996). A semnat o culegere de interviuri cu personalităţi culturale, Dialoguri fără Platon , 1976, volumele de proză Vara unui fost campion de pian, 1973, Zece minute de nemurire , 1983 şi Tunelul norvegian , 1980. A primit, de-a lungul carierei, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru publicistică; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. Deşi are mer