Liderul grupului de rezistenţă a încercat să-i răscoale pe moţi, întocmai ca pe vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan.

Unul dintre cele mai interesante episoade ale luptei anticomuniste de după cel de-al doilea război mondial s-a petrecut în zona Muntele Băişorii şi l-a avut ca erou principal pe unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai Armatei Regale Române. Este vorba de căpitanul de flotilă aeriană din Turda Diamandi Ionescu. Născut la Galaţi, acesta a servit în aviaţia militară, unde s-a făcut remarcat datorită capacităţilor sale deosebite. După sfârşitul războiului, el servea în cadrul unităţii de aviaţie de lângă Turda.

În anul 1946, Diamandi Ionescu, care era unul dintre simpatizanţii PNŢ, a protestat împotriva falsificării alegerilor. Aşa că a intrat în vizorul autorităţilor comuniste. Diamandi Ionescu a fost arestat de comunişti în anul 1948. El era acuzat, în mod fals, că ar fi părăsit ţara în anul 1944, o dată cu armatele hitleriste, iar apoi s-ar fi întors ca să organizeze diferite acte de spionaj şi de sabotaj. Diamandi Ionescu a reuşit, împreună cu alţi doi deţinuţi, Iosif Codoreanu şi Simion Gălbează, să spargă uşa închisorii şi să evadeze din arestul Siguranţei din Turda. Cei trei au ales să se refugieze în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului şi pe Valea Ierii. Diamandi Ionescu îl avea ca sprijinitor pe preotul greco-catolic din Moldoveneşti, Laurenţiu Pop.

Reţea de sprijin printre moţi

Cu ajutorul acestuia, Diamandi Ionescu şi-a creat mici nuclee de sprijin în satele Cheia, Moldoveneşti, Ocoliş, Cheile Runcului, Lunca Largă, Agriş, Surduc, Iara, Cacova Ierii, Băişoara şi Muntele Băişorii. Centrul grupului a devenit zona din jurul Muntelui Băişorii. Diamandi Ionescu a intrat în legătură cu grupul de rezistenţă armată al maiorului Nicolae Dabija, care acţiona în zona Muntele Mare. Maiorul Dabija dorea să reunească toate grupări