Dincolo de vâltoarea asta politică, un gest unic, nemaiîntâlnit, s-a petrecut în ziua referendumului.
Supărat pe Traian Băsescu, arhiepiscopul Ioan Robu a implicat Biserica Catolică în campania electorală. În ciuda apolitismului său doctrinar şi afişat, Bisericile fac politică. Aşa că a fost la mintea cocoşului că liderii religioşi, adevăraţi conducători ai comunităţilor, vor fi contactaţi pentru a mobiliza masele. O parte din episcopii ortodocşi – nu-mi cereţi, vă rog, să le dau numele – au pus în mişcare mecanismul electoral. Discret, ierarhii şi-au anunţat preoţii din subordine că, după liturghia de duminică, oamenii trebuie duşi la vot. Diplomat pur-sânge, Patriarhul, aflat într-un "concediu tehnic", nu s-a pronunţat, după ştiinţa mea.
Alţii au adoptat duplicitatea bizantină, înrădăcinată de secole în Biserică: "Noi am votat cu cine a ieşit"! Un singur om a rupt acest pact de neagresiune, de neimplicare! Monseniorul Ioan Robu. L-am admirat pe monseniorul Robu atunci când, în iunie 1990, la venirea minerilor în Capitală, a luat o poziţie tranşantă acuzând puterea, cum nu a îndrăznit să o facă niciun alt lider religios. Ulterior m-a durut când acelaşi om, român get-beget, a declarat că actul Marii Uniri de la 1918 a fost, în opinia sa, "o extindere a Imperiului Român asupra Transilvaniei". Dar ultima boacănă e impardonabilă, strigătoare la Cer!
De ani de zile, ierarhul catolic are un diferend în privinţa Catedralei Catolice. E vorba de proiectului clădirii "Cathedral Plaza". Puţină lume ştie că arhiepiscopul şi mitropolitul Ioan Robu, astăzi cel mai mare protestatar al proiectului, a fost iniţial de acord cu acesta. Pentru că nu "a căzut la pace" cu patronii proiectului, ÎPS Robu a pornit o campania furibundă.
Adept al Cardinalului Richelieu – "scopul scuză mijloacele", a început jihadul: scrisori publice peste scrisori publice, acţiuni de mobil
