Decizia Curții Constituționale de a amâna un verdict în cazul validării sau invalidării referendumului până la data de 12 septembrie este aberantă, de rea credință și ilogică, nici pe departe firească și normală într-o democrație așa cum o prezintă unii politicieni și analiști. De ce? Deoarece se bazează pe o simplă presupunere că listele n-ar fi în regulă. E ca și cum aș interveni într-un proces, acuzând pe cineva de crimă cu simpla afirmație că a îngropat o mie de morți, să zicem, pe dealurile Moldovei. Instanța nu-mi cere probe, dovezi, ceva indicii, ci dispune amânarea procesului cu 40 de zile pentru a fi răscolite dealurile în căutarea cadavrelor.

Or, justiția nu lucrează cu prezumții, ci cu fapte și probe. În cazul de față, lucrurile arată și mai prost. Ministerul de Interne și-a asumat în două rânduri o cifră în listele electorale: 18.292.514 persoane, după care a pretins, fără să indice vreo probă, că nu-și poate asuma cifra. Nu știm de ce nu-și mai asumă azi domnul Ioan Rus cifra pe care a livrat-o în două rânduri ca fiind certă.

Dacă ar fi existat indicii credibile, rezonabile, că avem atât de multe persoane în plus pe listele electorale încât să schimbe rezultatul referendumului, amânarea dispusă de Curtea Constitutională ar fi fost OK. Dar, să mergi pe niște prezumții în pofida textului de lege e o rușine pentru orice judecător care se respectă.

Ce indicii avem noi în afară de presupunerea lui Crin Antonescu că listele electorale sunt pline cu cimitire? Pe ce se bazează judecătorii când îl cred și dispun o cercetare? De ce nu-și asumă Direcția de Evidență a Persoanelor cifra anunțată de două ori chiar de MAI? Sigur că Ioan Rus trebuie să demisioneze pentru bâlbâiala asta, dar incoerența sa n-ar fi trebuit să ducă la o amânare a verdictului de validare sau invalidare a referendumului.

Dacă mergem atât de ușor pe mâna unor simpl