Foto: daniotil.roDani a avut câteva curse pe care a trebuit să le abandoneze şi a avut deseori probleme la motor. "Am avut un an greu. Acu mi-a venit si mie sa ma mut in clasa suprema la cursele de enduro. Ma dau cu cei mai buni. La ritmul de la munca, mi-e greu uneori sa tin pasul. Dar am reusit sa strang din dinti si sa ma tin. Am avut cateva curse la care din pur ghinion, sau sa-i spun intamplare...coincidenta... mi s-au stricat lucruri la motor fara sa pot intui ca se va intampla si fara sa le pot macar repara in traseu. De fiecare data a trebuit sa abandonez, sau sa accept ore de penalizare ca sa pot continua a doua zi, de dragul sportului" , a mărturisit Dani Oţil pe blogul personal.
Însă de curand, la Sibiu, s-a întamplat ceva care l-a pus pe gânduri pe Dani si i-a resetat părerile despre viaţă, hobby, sport, optiuni, noroc, ghinion. În timpul cursei de la Sibiu, Dani a avut mare noroc că nu s-a rănit în timpul unei sărituri care la început i s-a părut banală. "Tocmai depasisem un coleg cu care ma stiu bine. La capatul coborarii se vedea o treapta, dar eram convins ca o putem sari. Mai jos de treapta, turisti care faceau poze. Exista optiunea 'pe langa motor', care mananca timp si arata rau in fotografii si versiunea 'pe motor' care desigur da aceleasi rezultate dar pe dos.
Am hotarat sa incerc pe motor. Cand ma apropiam de buza treptei, mi-am dat seama ca cei doi metri pe care ii vedeam de sus, erau de fapt vreo cinci...sase. Din cauza trecerii de la umbra la soare puternic, lipsa contrastelor te facea sa crezi ca saritura e banala. Nu era asa. Suspensia nu putea absorbi un asemenea soc. Vazand ca pana si turistii se agita urland la noi pe coborare, am decis sa culc motorul si sa merg pe sold, cizme si coate, pana ma opresc. Pur instinct. Probabil ati facut asta la schi, cand erati incepatori.
Motorul a ramas suspendat cu o roata in aer,
