Este cea mai cunoscută dintre mănăstirile rupestre medievale de pe teritoriul bulgăresc al Dobrogei. Săpată în piatră, pe două nivele, bine conservată, Mănăstirea Aladja reprezintă o provocare pentru cei interesaţi de complexele monahale rupestre ale ortodoxiei. Şi asta pentru că deţine, în acest moment, cea mai bine conservată frescă dintr-o biserică rupestră.
Sfinţii pictaţi direct pe piatra de calcar au rezistat timpului, surprinzător, şi sunt dovada înfloririi celui de-al doilea ţarat Bulgar, în secolele XIII-XIV. Mănăstirea – cu toate elementele ei: spaţiu de rugăciune, spaţii de locuit, spaţiu de muncă, bucătărie, depozite şi, bineînţeles, o bisericuţă pictată – a fost săpată în stânca măsurând cu puţin peste 40 de metri înălţime. La primul nivel sunt situate biserica principală, chiliile monahilor, trapeza, bucătăria, o capelă pentru efectuarea serviciilor funerare, mai multe cripte şi depozite. Spaţiile comunică ingenios între ele, păstrându-se o parte dintre căile de acces, nişe, laviţe de piatră etc. Cel de-al doilea nivel îl reprezintă o nişă care conduce spre o a treia biserică, aceea despre care spuneam că adăposteşte frescele pictate. După cucerirea Bulgariei de către turci, mănăstirea s-a ruinat, puţin câte puţin. Populaţia creştină din zonă a continuat să se închine în bisericile săpate în piatră, îngrijite de un număr mic de călugări, până către secolul al XVIII-lea, când a fost părăsită definitiv. Despre istoricul mănăstirii se ştiu astăzi relativ puţine lucruri, chiar şi numele sub care este cunoscută astăzi, de origine arabo-persană, este cel pe care i l-au dat turcii, "aladja" însemnând "multicoloră" sau, mai degrabă, "bălţată", referinţa făcându-se la culorile pe care le ia piatra de calcar în lumina răsăritului.
La vest de mănăstire, la o distanţă de 600 m, se află un grup de cave cunoscute sub numele de "Catacombele". Dup
