Gheaţă şi foc în drumul spre finală

În semifinale, ai noştri au inversat într-un finiş dramatic scorul finalei europene din mai, în care se impuseseră Iakimenko&Co.

Lumina coboară peste patru chipuri palide. De fapt, şase. Sau poate doar reflectoarele le fac să pară aşa. Dumitrescu, Dolniceanu, Zalomir, Siriţeanu şi antrenorii Mihai Covaliu şi Cornel Milan, ultimul venit de la echipa feminină de spadă să dea o mînă de ajutor.

În sală se amestecă sclipirile roşii, galbene, albastre şi verzi din chenarele planşelor, muzica adaugă un fals aer de veselie, în realitate, nimeni n-are chef să zîmbească. Şi saluturile spre public au pe ele un văl de concentrare. Încă totul e la suprafaţă. Peste cîteva secunde, cu măştile pe feţe, doar ochii arzînd prin viziera transparentă, se vor lovi cu sete, se vor căuta cu vîrful armelor, vor izbucni în urlete de bucurie, vor strînge pumnul.

Românii sînt pe planşa galbenă. Întîlnesc China, pe care au învins-o la o diferenţă mare la etapa de Cupă Mondială de la Chicago, 45-25 în turul secund. Aici sînt însă Jocurile Olimpice. Nimeni nu seamănă cu nimeni şi nimic nu e sigur dinainte. Totul se decide pe loc, cu eventuale tocmeli minore cu arbitrul, dar atît. Aici, amintirile sînt invocate abia la capăt, cînd totul e scris, ştampilat, pus în plic.

Nevoia de video

Mihai Covaliu, care la Olimpiada trecută era în situaţia elevilor lui de azi, "Doamne, ce mi-au tremurat picioarele la Beijing!", invocă el momentul de bronz, deschide partida de şah a nervilor cu o mutare interesantă. Îl pune pe Florin Zalomir să închidă meciul, ceva ce nu s-a mai întîmplat pînă acum. De obicei, Rareş Dumitrescu, vicecampionul mondial din 2009 şi semifinalist la Londra la individual, era ultima mînă.

Acum va fi prima. 5-3 cu Zhong, e începutul călduţ potrivit pentru orice zi lungă. Urmează Zalomir contra lui Liu, diferenţa