… inghita-si limba toti detractorii romanilor care ne-acuza ca le facem pe toate de mantuiala. Uite ca la ceva ne pricepem si noi. Dezastrele ni le facem temeinic. Cu staif. In fapt, dezastrele ne ies intr-atat de bine incat devin aproape frumoase. Nu degeaba Miorita sau Mesterul Manole se predau la orele de literatura romana.

Cine a vazut filmul Zorba Grecul, inspirat dupa romanul lui Kazantzakis, cu Anthony Quinn in rolul principal stie ce vreau sa spun. Va mai amintiti scena finala – cea in care telefericul in care americanul isi investise toti banii se prabuseste cu vuiet mare, imprastiind calugarii care-ncotro. Ei bine, ce face Zorba ? Isi smulge parul din cap ? Jeleste ? Isi plange de mila ? Isi cere iertare celui pe care tocmai l-a falimentat ? Nici pomeneala ! Dupa ce se scutura de praf, incepe sa rada cu pofta, din toata inima.

- “Hei, sefu’, ai vazut vreodata o prabusire mai grozava?”

Da, exista fara doar si poate o estetica a dezastrului, dupa cum exista si una a uratului, iar in aceste zile avem sansa de-a ne transforma intr-un popor de esteticieni. Pe noi, dezastrele nu ne inspaimanta, ne fascineaza. Romania se prabuseste sub ochii nostri, leul o ia la vale mai abitir decat telefericul lui Zorba, investitorii fug mai speriati decat calugarii, iar lumea se uita la noi cu ochii cat cepele, incapabila sa inteleaga, precum americanul. Asta-i problema occidentalilor, vorba grecului : au tot ce ii trebuie unui barbat in afara de putina nebunie.

- Nothing left!

Estimp, noi dansam sirtaki pe mormantul unei Romanii care, vorba poetului, ar fi putut sa fie, dar niciodata nu va fi.

… inghita-si limba toti detractorii romanilor care ne-acuza ca le facem pe toate de mantuiala. Uite ca la ceva ne pricepem si noi. Dezastrele ni le facem temeinic. Cu staif. In fapt, dezastrele ne ies intr-atat de bine incat devin a