- Cultural - nr. 151 / 4 August, 2012 "Consideram TARA un rug pe care, la momentul potrivit, se sacrifica cei mai buni fii ai sai” In mod sigur, numele revistei "Clipa” din Anaheim (California) este binecunoscut cititorilor nostri – si nu numai lor. "Cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite in circulatie”, cum se precizeaza pe frontispiciu, este condusa de doi gazetari puternici, de prestigiu international si de verticalitate exemplara, despre care am mai scris: bunii romani, intelectuali de marca, sotii Dwight si Vera Luchian Patton directorul si respectiv redactorul-sef ai publicatiei. In ultimii ani am avut onoarea si placerea de a-i intalni adesea in "urbea de pe Maris”, unde, din dragoste si dor de plaiurile natale, si-au construit o locuinta... de vacanta (deocamdata!). Cu amabilitatea nedezmintita, cu caldura prieteneasca si solidaritate de breasla, si-au rupt din ceasurile unei dupa-amieze pentru a raspunde intrebarilor mele. - Dragi prieteni, pe frontispiciul "CLIPEI” pe care o pastoriti, precizati ca este o "revista independenta de informatie sociopolitica si cultura, editata saptamanal in Statele Unite ale Americii” aflata in "anul XXII”. Acest din urma amanunt ma determina sa constat ca revista s-a nascut in 1990. Adica dupa evenimentele din acel decembrie care avea sa schimbe Romania. Asa este? Pe de alta parte, daca este "cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite in circulatie”, inseamna ca, inainte de 1989, romanii din America nu au avut publicatii in limba romana, deci nu ar trebui sa ne surprinda perceptia uneori deformata a unora despre realitatile din tara. Pana in 1989, doar "Vocea Americii” mai lega... "malurile”, ori chiar "Europa Libera”... Nu ma voi referi in acest spatiu la pseudoinformatiile mincinoase colportate de alte... etnii si diaspore, generos stipendiate..., care au contribuit substantial la deformarea imaginii