Mihai Coman este primul decan al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Profesorul caracterizează noile generaţii de jurnalişti şi explică fascinaţia pentru meserie.
Mihai Coman a observat cum s-au schimbat, în timp, generaţiile de tineri ce visează să devină ziarişti: pe vremuri, ei vroiau să schimbe lumea, azi caută celebritate şi un job bine plătit.
Evz: Cum explicaţi concurenţa mare, de 8-10/loc, înregistrată anual la Jurnalism?
Mihai Coman: Sunt profesii care, în anumite momente ale istoriei, apar ca miraculoase. Aceste profesii sunt legate de o zonă a vizibilităţii publice sau de o zonă a gratificaţiilor simbolice. Publicitatea, spre exemplu, nu-ţi dă vizibilitate, dar ai gratificaţia simbolică, poţi spune "uite, toată lumea vorbeşte despre ceva făcut de mine".
Se spune că generaţiile noi de absolvenţi de liceu sunt mai slabe decât cele din anii trecuţi. E la fel şi la viitorii jurnalişti?
E o chestiune relativă. Când îţi vin copii care sunt alfabetizaţi şi, mai mult decât atât, alfabetizaţi în utilizarea calculatorului, iar acum 10-15 ani veneau copii care nu aveau curajul să apese pe mouse crezând că îl strică, cum poţi să faci comparaţii? Cea mai mare diferenţă este cea a motivaţiei. Primele generaţii veneau cu un proiect social-politic foarte puternic. Pe scurt, vroiau să schimbe lumea. Generaţiile de acum sunt mult mai puţin orientate spre un orizont idealistic, ci către obţinerea, cu efort minim, a unui job nu prea stresant. Ei vor câteva trucuri să poată intra în profesie şi au o stare de tipul "don’t worry, be happy". Le spun tot timpul studenţilor că este o meserie grea, infectă. Sunt multe alte profesii uşoare, liniştitoare, fără stres. Asta nu e o meserie în care stai ca într-un hamac, ci una pentru oameni cu inimă şi stomac tare. De asemenea, a crescut foarte mult, iar acest lucru ține de toată societa
