- Social - nr. 151 / 4 August, 2012 Aflat de trei decenii in exil, revin cu regularitate, din 1990, anual, sa revad Clujul studentiei si sa ingenunchiez la mormintele stramosilor mei din Voinestii Covasnei. De atunci astept sa ma pot intoarce definitiv intr-o tara eliberata de nesfarsita retea comunist-securista care o perverteste, o sugruma si o sleieste. O structura complexa, instalata tot mai masiv, mai agresiv si evident, in ultimii ani, in toate domeniile, de la mass-media, afaceri, Parlament, institutii culturale sau justitie si pana, fatal, la Cotroceni. Duminica, 29 iulie 2012, printr-un referendum ce raspundea cerintei protestatarilor din iarna, nascute in Ardeal, la Tg.-Mures, putea incepe destramarea acestei organizatii, statale deja, de tip mafiot, odata cu anihilarea capului ei. Aceasta zi, ziua Imnului National "Desteapta-te, romane!”, parea providentiala, destinata sa se incarce cu semnificatie istorica. Majoritatea ardelenilor nu i-au inteles insemnatatea si s-au abtinut, ratand intalnirea cu istoria. Am fost intotdeauna mandru ca sunt ardelean. De duminica, rusinea ma opreste sa mai fiu. La inceputul lui iunie, cei care se cred urmasii Craisorului Muntilor, simbol al integritatii ardelene, au reales la primaria capitalei Ardealului pe cel mai penibil slugoi al Basescului. La referendum, urmand rugamintile izgonitului din Cotroceni, inculpat in mai multe dosare de coruptie, ale partidului sau de delincventi, care au jefuit tara, si indemnul perfidului premier maghiar, Orban Viktor, prieten al suspendatului, cu inte/rese malefice arhicunoscute tuturor ardelenilor, majoritatea acestora nu-si exercita dreptul de a-si hotari soarta prin vot. Asemenea mie, romanii din Cohara (Covasna si Harghita) se simt, neindoielnic, tradati. De cand spiritul lui Avram Iancu si cel al lui Andrei Muresan au murit in majoritatea caselor din Ardeal, pentru mine, aerul Cluj