De fiecare dată când vine un guvern nou, Statul, slăbit, apare ca o fantomă din văgăunile patriei. Curios cum se ascunde statul naţional - ce cuvinte puternice! -, iar birocraţia lui huzureşte mai departe în văzul lumii.

Creşte şi se înmulţeşte. Se aşază în centrul Patriei, cu toate rubedeniile ei marginale. Atunci îţi vine să spui, bine că mai există o patrie,bine că mai avem un popor! Obosit şi el. Şi-i bine că avem libertatea de-a scrie ce vrem,aici, la ziare.Va veni , până la urmă, şi măsura.Şi plata. Iată,avem politicienii noi, bine odihniţi, absorbiţi de câteo profesie rafinată, cu doctorate, copiate sau veritabile.Acum,ademenesc statul cu ştiinţa lor. Vor să fie înalţi birocraţi, să-şi mănânce adică tihniţi friptura şi să respecte cu stricteţe un program fix. Au un servici sigur, îşi anunţă rudele. Nu mai vor vise sociale, precum poporul lihnit.Vor un stat plin de lichidităţi.

În sfârşit, Statul român a fost localizat de serviciile speciale.Cu staţii de ascultare cu multe antene, cu generali musculoşi, plini de decoraţii şi cu pantalonii pe vine. Serviciile,în nomenclatoare, i-au păstrat statului român acelaşi nume puternic. În spatele numelui, au şters regulile de funcţionare.Au fost înmulţite pedepsele, pentru cei care au plecat de la putere,şi au sporit recompensele pentru cei noi. Tineri, visători şi cu buzunarele goale.Nu mai vorbesc de cei bătrâni.Răzbunători,ranchinoşi,pe tot ce-i nou şi tânăr. Fiecare patid între timp şi-a schimbat numele,membrii. Dar mai ales ţine să schimbe legile naţiunii. Statul,când este bine înşfăcat, ca acum,se dovedeşte f.f. umil.Respectă cu sfinţenie înţelegerile partidelor.Aici, este strict raţional.

Intelectualii, în anii '90 - nici grăsuţi, cum sunt azi cei ai puterii, nici slăbiţi sau nevrotici, cum sunt cei ai opoziţiei -,au ajuns la realităţi prin poezia socială. Şi au vorbit zile întregi, în