Traian Basescu a fost condamnat de judecatorii Curtii Constitutionale la inca 30 de zile de petrecut in pribegie. CCR s-a spalat pe maini precum Pilat din Pont in fata multimii furioase.
A vrut sa fie fara de vina si fata de judecat si nici nu a avut atata curaj si tupeu sa sfideze 7,5 milioane de romani. Pentru ca, in mod normal, decizia pe care ar fi trebuit sa o ia judecatorii era simpla. Potrivit listelor primite de la institutiile statului - BEC si MAI - pragul nu fusese trecut. In concluzie, referendumul este invalid, Traian Basescu se intoarce la Cotroceni.
Impunand ea singura insa pragul de 50% plus unu din votul majoritatii romanilor cu drept de vot, in ciuda recomandarilor Comisiei de la Venetia, dar la presiunea bizara si compensatorie a lui Barroso, Curtea Constitutionala s-a vazut in fata propriei neputinte - cum sa faca dreptate intr-un caz complicat in care ar fi trebuit sa impace realitatea cu legea care i se opune.
Realitatea este ca majoritatea romanilor nu il mai vor pe Traian Basescu presedinte, pentru simplul motiv ca voturile celor care nu au votat pur si simplu NU exista, nu pot fi numarate, nu pot fi demonstrate si nicaieri in lume nimeni nu isi permite sa le ia in calcul ca si cum ar exista.
Insa oricat de dureroase si de multe sunt 7,5 milioane de voturi luate pe cocoasa de presedintele suspendat, cat reprezinta ele? Si din cat? Asa s-a ajuns la cea mai absurda si comica infundatura - cati am mai ramas? Suntem multi sau am ramas putini? Si pentru ca traim in Romania, ne-am dat seama ca, vorba unui prostanac celebru, "nici noi nu mai stim cati suntem". Mirati sa vedem ca fiecare institutie are alte cifre, ca numaratul capetelor de roman s-a facut in ultimii 23 de ani exact ca productia lui Ceausescu la orzoaica, intr-un final au sucombat si judecatorii.
Sa ne numaram, au zis! Aceasta
