Dacă acestea sunt justificările reale ale procedurii de demitere, USL face jocul Rusiei din pură prostie.

Oare cum percepe un observator neutru, din afară, evenimentele care au precedat şi succedat referendumul din România?

Dacă am încerca să ne dedublăm şi să extragem doar momentele definitorii, am realiza că scenariul arată ca o transpunere a ceea ce în afaceri se numeşte „preluare ostilă" (hostile takeover). Mai întâi, o parte dintre „acţionari", aparent în minoritate, au convocat o „AGA" unde au cerut înlocuirea „managementului". Surprinzător, câţiva membri ai majorităţii au defectat şi primul scop a fost atins. Asta s-a petrecut la moţiunea împotriva Guvernului Ungureanu. Acela a fost adevăratul moment iniţial; schimbarea preşedinţilor celor două Camere şi a Avocatului Poporului n-a făcut decât să ridice vălul de pe miza ascunsă - trecerea „pachetului de control" în alte mâini. Poate chiar vânzarea sa.

Ce-ar mai constata observatorul cel neutru? Că noua majoritate nu numai că l-a suspendat şi pe preşedinte, iar apoi i-a trimis la plimbare pe partenerii tradiţionali, sfidându-le îngrijorarea, dar a mai şi restrâns şansele unei justiţii regulatoare. Şi că, drept urmare, populaţia României e divizată, principalele instituţii îşi contemplă slăbiciunile, iar reprezentanţii lor se hrănesc cu jumătăţi de încredere.

Care sunt efectele strategice? Putem vorbi despre o trădare, voită sau nu? Şi, dacă da, cine este beneficiarul?

Să presupunem că ceea ce se întâmplă acum este doar o bătălie internă, din cauza nemulţumirilor acumulate cu precădere în ultimii 4 ani. În acest caz, USL, ca formaţiune la guvernare, se dovedeşte incapabilă să joace jocul global în interesul ţării, deoarece sabotează, pentru mize personale şi pentru spaime de grup, acea linişte fragilă care se înfiripă când te bazezi pe un altul: pentru aliaţii din NATO şi pentru