Sandra Izbaşa a adus a doua medalie de aur a României la Jocurile Olimpice, câştigând concursul de sărituri, acolo unde marea favorită era americanca Mc Kayla Maroney.

Când era mică, i se spunea Oscar. Motivul e simplu, venea acasă cu mult aur şi strălucea mai mult în concursuri decât la antrenamente. La 22 de ani, Sandra Izbaşa a mai cucerit o „statuetă" a gimnasticii, câştigând ieri finala la sărituri.

O finală care avea o mare favorită, americanca Mc Kayla Maroney. Aceasta a intra penultima în concurs şi a avut o primă săritură de excepţie, notată cu 15.866, mult peste ce se obţinuse până atunci. Jumătate din medalia de aur era a ei, însă la a doua săritură, bum! Maroney aterizează, ne scuzaţi expresia, direct în fund. Chiar şi aşa, i se acordă un generos 14.300.

Urma Sandra, ultima participantă.

Ea începe cu o săritură excelentă, cu o dificultate ridicată şi scoate un 15.383. Era prima şi avea nevoie de nervi buni pentru o a doua săritură. Un uşor pas în spate la aterizare şi tensiunea până la acordarea notei devine sufocantă. E fix 15.000, se fac repede calculele şi Sandra, da!, e prima!

„Medalia asta înseamnă extrem de mult pentru mine, deşi sincer nu mă aşteptam, pentru că eram ultima în concurs. A fost destul de dificil, a trebuit să am nervii destul de tari, dar am reuşit. După a doua săritură am aşteptat nota, nu eram încă sigură, pentru că orice se poate întâmpla.

Mă bucur că fac gimnastică, am trecut prin momente grele, dar acum nu are rost să le amintesc, sunt în prag să mai concurez încă o dată şi după aia o să vă spun şi eu ofurile. După Olimpiada de la Beijing, am fost întrebată dacă mă vor revedea la Olimpiada de la Londra. Era o întrebare dificilă, eu am spus să lăsăm timpul să treacă şi vom vedea ce va fi. Aşa vă spun şi acum", a spus Sandra.

Urmează solul şi bârna

Ce