Ultimul discurs tinut de Traian Basescu in parcarea din strada Comanita este, de fapt, un autodenunt. Acesta arunca in aer propria strategie de smenuire a votului popular si pune in discutie sustinerea externa de care s-a bucurat presedintele suspendat.
Semnalele transmise de Traian Basescu propriilor aparatori sunt discordante. Cuvantarea a inceput cu o referire la lovitura de stat. In timp ce rostea aceste cuvinte, Basescu radea…Pentru unii aceasta manifestare face parte din conventie: stim ca e o minciuna, dar hai s-o spunem din nou, la misto. Pentru altii, care au stat acasa fiindca au crezut in teza puciului, e o lovitura cu pumnul in plex sau in figura. Intreaga scena denota nesiguranta, chiar teama. Nasol, pentru armata portocalie: comandantul rade galben, de frica!
Pe de alta parte, Basescu a incercat sa transmita un mesaj de forta. Firesc: un presedinte conduce fie bazandu-se pe simpatia populara, fie pe institutiile cu care poate controla alegatorii. Orice bazaconii ar spune basistii, chiar si un om bolnav la cap isi da seama ca increderea populatiei e pierduta definitiv. De aici uriasa desumpanire a lui Basescu, cand Curtea Constitutionala a amanat verdictul.
Daca a ramas si fara controlul asupra institutiilor de forta, e pierdut: a devenit un simplu cetatean imbracat in tricou Lacoste, care vorbeste in parcare.
Basescu nu avea cum sa evite amenintarile. Un sistem controlat prin frica raspunde doar la amenintari. Probabil, la fel ar fi amenintat Ceausescu, in 22 decembrie, daca mai statea cineva sa-l asculte. Spre deosebire de aceasta, Basescu mai are cativa fideli. Oameni pe care, singur spunea, ” i-a pus” in functie la fel ca pe domnul chestor de la Evidenta Populatiei. Augustin Zegrean, Codruta Kovesi, Marius Iacob, Daniel Morar, pot fi cateva exemple.
Cititi intreg editorialul pe DC NEWS