Azi se împlinesc doi ani de când cei 33 de mineri din Chile au trăit cel mai aprig coşmar al vieţii lor, rămânând captivi, la 622 de metri sub pământ, după ce mina de aur în care se aflau s-a prăbuşit. După 69 de zile şi o operaţiune de salvare spectaculoasă, chilienii au fost scoşi la lumină, teferi, devenind eroii întregii lumi. Acum însă, cei mai mulţi dintre ei îşi duc traiul de pe o zi pe alta, unii ajungând chiar să mănânce din gunoi. Azi se împlinesc doi ani de când cei 33 de mineri din Chile au trăit cel mai aprig coşmar al vieţii lor, rămânând captivi, la 622 de metri sub pământ, după ce mina de aur în care se aflau s-a prăbuşit. După 69 de zile şi o operaţiune de salvare spectaculoasă, chilienii au fost scoşi la lumină, teferi, devenind eroii întregii lumi. Acum însă, cei mai mulţi dintre ei îşi duc traiul de pe o zi pe alta, unii ajungând chiar să mănânce din gunoi.
După ce au revăzut lumina zilei, pe 13 octombrie 2010, minerii au crezut că viaţa li se va schimba în bine şi că faima îi va îmbogăţi. Aşa a părut în primele zile de la “eliberarea” din măruntaiele pământului, însă acum, la doi ani de la coşmarul din subteran, lucrurile sunt tot mai rele pentru cei mai mulţi dintre ei. Din cauza traumei, unii dintre ei au ajuns bolnavi psihic şi alcoolici , abandonaţi de familii, şomeri şi trăind pe străzi, la mila oamenilor. Alţii, mai întreprinzători, au lansat o gamă de suveniruri intitulată “Miracolul celor 33” (tricouri, căni, insigne), care însă nu a avut succesul sperat.
14 dintre ortacii salvaţi după 69 de zile de coşmar primesc la ora actuală o pensie mică din partea statului, restul sunt însă disperaţi. 15 s-au împrăştiat în diverse părţi ale ţării, fiind văzuţi trăind pe străzi, căutând prin gropi de gunoi sau tomberoane. Cinci dintre minerii-miracol se păstrează însă în limitele normalului, deşi săraci: cultivă legume şi le vând, fac mobil
