Nu stătusem niciodată faţă în faţă cu cazinoul din Constanţa. Nici în vremurile mai bune, nici după ce bătrânul a fost părăsit. Îl admirasem doar în vederi de demult sau în fotografii din zilele noastre. Căci dă foarte bine în poze! Aşa cu geamuri sparte şi pereţi jupuiţi, cu oglinzi ciobite şi terase măcinate de rugină, şi-a păstrat măreţia. Stă semeţ acolo şi aşteaptă să vină vapoarele cu cei bogaţi sau cei îmbogăţiţi dintr-o călătorie pe mare, să vină veseli şi plin de bani. Să plece săraci şi blestemând... Poate că un blestem din acesta a căzut şi asupra cazinoului şi de aceea...
Cazinoul se poate vizita. La liber. Şi este vizitat. Într-o oră, cât m-am învârtit printre oglinzi, scări monumentale, vitralii (mi-a plăcut să cred că sunt cele originale), dar şi uşi cu autocolant pe geam, în timp ce am admirat zborul porumbeilor, care şi-au creat propria lume în sala de spectacole şi cuib în marele candelabru, prin cazinou s-au învârtit, ca şi mine, trei grupuri de străini. Zeci de străini.
Când vede multă lume, cazinoul tresaltă. E doar o părere. Dar speranţă există. E ca o bijuterie veche. Trebuie doar să fie scoasă din sipet.
Nu stătusem niciodată faţă în faţă cu cazinoul din Constanţa. Nici în vremurile mai bune, nici după ce bătrânul a fost părăsit. Îl admirasem doar în vederi de demult sau în fotografii din zilele noastre. Căci dă foarte bine în poze! Aşa cu geamuri sparte şi pereţi jupuiţi, cu oglinzi ciobite şi terase măcinate de rugină, şi-a păstrat măreţia. Stă semeţ acolo şi aşteaptă să vină vapoarele cu cei bogaţi sau cei îmbogăţiţi dintr-o călătorie pe mare, să vină veseli şi plin de bani. Să plece săraci şi blestemând... Poate că un blestem din acesta a căzut şi asupra cazinoului şi de aceea...
Cazinoul se poate vizita. La liber. Şi este vizitat. Într-o oră, cât m-am învârtit printre oglinzi, scări monu
