-Rep. Părinte Stareţ, sunteţi gazda unei sărbători care adună astăzi mii de credincioşi la Mănăstirea Lainici, dar şi la Schitul “Locurele”, pentru că şi aici am înţeles că se oficiază Sfânta Liturghie!

-De fapt, Sfântul Calinic este cel care stabileşte praznicul Schimbării la faţă, deoarece fiind pe munte, şi la propriu şi la figurat, omul este mai aproape de Dumnezeu! Aceste schituri sunt ca nişte „sateliţi” conectaţi la mănăstirile de metanie, la mănăstirile-mamă, iar în perioada posturilor de peste an, călugării se retrăgeau la schituri şi stăteau în post şi în rugăciune chiar o perioadă mai îndelungată. Schitul “Locurele” a fost întotdeauna un loc de refugiu pentru viaţa duhovnicească, pentru viaţa isihastă a părinţilor din Lainici.

-Rep. Ne aflăm într-un loc în care se poate vorbi de o minunată şi o foarte bogată tradiţie de viaţă monahală!

-Chiar Sf. Irodion, care era stareţul Mănăstirii Lainici, atunci când Sf. Calinic a sfinţit biserica, la 1860, obişnuia să se retragă la schit. Deci, Hramul Schimbării la faţă s-a extins de la Schitul „Locurele”, din Pasul Vulcan, de la Vârful „Groapa fără fund” până la întreaga Mănăstire Lainici, pe întreg Defileul Jiului, ducându-se până spre Oltenia şi spre Transilvania.

-Rep. O pleiadă de străluciţi rugători la Domnul, adevăraţi sfinţi care au trăit viaţa cu o efervescenţă duhovnicească demnă de apreciat!

-Da, este o efervescenţă duhovnicească pe care o trăim de peste 150 de ani! Este o minune a ceea ce înseamnă apropierea oamenilor de Dumnezeu în această parte de lume!

-Rep. Având în faţă tabloul mulţimii de oameni, e uşor de surprins un anumit comportament al unor persoane care vin la mănăstire doar pentru a vizita un sfânt lăcaş, deci, un gen de turism care trădează o conduită care vă produce un fel de mâhnire!

-Vedeţi, poate că avem nevoie, mai mult ca oricând, să resp