Zilele din urmă l-au aruncat pe Ioan Rus, ministrul de Interne în vârtejul iscat de nesfârşitele hărţuieli din triunghiul Băsescu-Antonescu-Ponta.

Pe faţă, lateral sau doar insidios cei trei l-au luat în cătare pe titularul Internelor, din motivul ascuns, dar arzător că ministrul a fost consecvent în susţinerea datelor pe care le-a furnizat pentru referendum, a făcut estimări realiste asupra ajustărilor, dar nu pare dispus să-şi însuşească fantasme despre "ajustarea corespunzătoare" a publicului elector.

"Afirmaţia lui Ioan Rus din 24 iulie conform căruia numărul total al cetăţenilor cu drept de vot este de 18,2 milioane persoane, nu a fost adevărată", l-a executat public şi necolegial premierul Ponta pe colegul său de guvern, amânând "stabilirea responsabilităţilor" după pronunţarea Curţii Constituţionale. Preşedintele interimar Antonescu se spală pe mâini când este întrebat de remanierea lui Rus. Televiziunile cu dedicaţie ale USL se întreabă încruntat al cui om este ministrul. Iar Traian Băsescu are vise colorate cu Rus încătuşat.

Ministrul de Interne rămâne rezervat în manifestări. În esenţă, el a furnizat cifre date de un sistem şi de tocat este tocat nu pe fond, ci pe cifrele date de alţii şi pe unele exprimări pe care le-a avut, de felul "mini-recensământ". "Colegii" săi de partid l-ar pune la fezandat şi se zvoneşte că ar vrea să-l sacrifice.

Pentru că ministrul de Interne nu prea corespunde standardelor uşurele ale politicii de Dâmboviţa. Este un ardelean serios, cumpătat, corect. Nu a fost paraşutat în politică. A fost ministru în guvernul Năstase, un Executiv căruia i se pot reproşa multe, dar căruia i se recunosc performanţele. Când s-a retras din viaţa publică şi-a văzut onorabil de afaceri. A revenit cu planuri solide legate de Interne şi Administraţie: admiterea parţială în spaţiul Schengen şi întărirea ministerului, prin