România este condusă de un plagiator cu "atestat" şi de o clică de conţopişti a căror unică misiune a devenit aceea de a înghesui sub preş tot gunoiul şefului.

Totuşi, pe această temă, anume plagiatul de care a fost acuzat, Victor Ponta a anunţat pe la jumătatea lunii iulie că nu mai vrea să facă nici o declaraţie. Pretenţia premierului sună ca în bancurile stupide, cu cel care dă cu bâta-n baltă, îi stropeşte pe toţi din jur, dar nu vrea să vorbească despre asta.

Când a izucnit scandalul despre "copy-lotul" Ponta, amicii politici ai liderului USL au încercat, în cel mai bun caz, să plaseze subiectul undeva în abstract, să demonstreze că, şi dacă ar fi fost acolo un plagiat, o astfel de faptă ar fi, în genere, benignă şi că, evident, ar fi lipsit de temei să tragem concluzii "pripite" despre calitatea umană sau profesională a celui acuzat.

Nu, domnule, spuneau retorii cu discurs de şcoala vieţii, plagiatul nu are nici o legătură cu competenţele omului, de prim-ministru, nici cu vreo tendinţă a împricinatului de a derapa de la lege cu prima ocazie! Mai să-i crezi, la morga cu care aceste silogisme erau rostite în faţa camerelor de luat vederi.

Doar că, surpriză! Lucrurile au evoluat cu o viteză uimitoare şi, dacă nu ar fi ceva cu adevărat înspăimântător, am putea trata cu un umor de nedescris ceea ce se întâmplă de când USL s-a apucat să numere procentele prezenţei la referendum de câte ori va fi nevoie şi în orice mod va găsi că-i convine, astfel încât lovitura de stat să poată fi validată de Curtea Constituţională.

Există o legătură directă între modus-ul operandi pe plagiat al premierului şi al aghiotanţilor săi (unii parlamentari, alţii în poziţie de ministru) şi modus-ul operandi la care USL a recurs pentru întoarcerea rezultatului de la referendum, după consumarea acestuia.

Şi plagiatul, pe şleau, furtul, şi contrafacerea de