"Schimbarea la faţă" este una dintre cele mai mari şi mai frumoase sărbători religioase din pricina semnificaţiei sale. Isus s-a arătat discipolilor în haine de lumină, el le-a arătat "faţa sa de lumină", frumoasă şi strălucitoare ca soarele. Taina acestei "arătări" fantastice este subliniată de însuşi Isus în clipa în care le spune apostolilor; "Să nu spuneţi ce aţi văzut"! Pe Isus l-au văzut în lumină, adică într-o stare inacceptabilă şi imposibilă pentru omul obişnuit, materialist, alergător după plăcere şi surprins mereu în iţele lungi ale suferinţei, doar aceia care "puteau", graţie apropierii lor de Isus, a transformării lor interioare, să-l vadă în lumină. Aceasta înseamnă că toţi am putea avea şi ochi pentru lumina lui Hristos, dar ni se vor deschide atunci când ne vom transforma şi îl vom urma pe el. Egoul ne întunecă ochiul spiritual, lăcomia şi avariţia ne închid calea către această lumină, care se poate arăta în anumite condiţii şi astăzi, oricui încearcă şi caută mai mult decât să-şi zdrobească adversarii, să-şi hrănească papilele gustative, să-şi satisfacă poftele carnale, or să-şi împingă mintea către eroare şi cruzime. Dacă trecem prin criză, prin diferite tipuri de criză, se întâmplă şi pentru că ne îndepărtăm de iubire şi, în locul feţei de lumină, ce ne-ar putea arăta calea adevărului, ni se arată hidoasele feţe ale întunericului. "Nu te îngrijora pentru ziua de mâine", acest tainic îndemn al lui Isus, care nu spunea nimic fără ca acel ceva să nu fi fost în adevăr, este pentru noi astăzi doar o vorbă. Ne trece pe lângă urechi la slujbele religioase, o ascultăm cu pioşenie şi o uităm în clipa următoare. Îngrijorarea noastră fără margini, continuă şi stresantă e doar semnul că nu urmăm lumina lui Hristos, iar cuvintele lui ne trec pe lângă urechi ca adierile plăcute ale vântului; de îndată ce s-au oprit, le-am şi uitat. Lumina în care s-a arătat Isus