Stranepotul fostului premier rus din anul 1906, Piotr Stolapin, relateaza intr-un articol recent publicat, despre reformele agricole initiate de strabunicul sau, reforme care, daca erau aplicate, nu ajungea Rusia sa sufere de foamete si nici de violentele care au dus la confruntarea sangeroasa din 1917.

Reformele lui Stolapin aveau in vedere crearea unei noi clase de agricultori bazata pe exploatatii de dimensiuni mici. Existau perspective: Rusia ajunsese cel mai mare exportator de cereale al Europei, in conditiile in care trei milioane de agricultori privati au aderat la noua clasa de mijloc, din mediul rural.

Stranepotul fostului premier observa ca trei milioane de fermieri reprezentau putin in raport cu populatia rusa, dupa cum si astazi populaia rurala antrenata in proiecte de agricultura este nesemnificativa, in raport cu forta de munca, antrenata in industrie, transporturi si numaroase alte afaceri, cu profitabilitate imediata, se arata in articolul publicat pe Project Syndicate.

Poate n-ar merita prea multa atentie aceste insemnari ale stranepotul unui fost premier, daca n-am observa ca si tara noastra a fost, candva, mare exportatoare de produse agricole.

Trei sisteme

Dar sectorul a decazut in fata unor domenii considerate prioritare. Astazi, oriunde, economia are la baza trei sisteme:

Un sistem virtual, care nu produce bunuri matriale, dar evolueaza pe baza de tranzactii, ale caror valori, aflate in mana unui numar mic de detinatori, duc la cresterea sau prabusirea capitalurilor, cu consecinte neprevazute asupra restului lumii.

Un al doilea sistem, care genereaza bunuri si valori, gestionat de un numar mic de proprieatri, dar al carui beneficiari sunt un mare numar de angajati.

In sfarsit, al treilea sistem, din ce in ce mai redus, al celor angajati in agricultura,