Peste 22.000 de surdo-muţi cer sprijinul autorităţilor. Ei vor ca apelurile de urgenţă prin telefonia video să poată fi transferate către Dispeceratele 112. Sursa: Arhiva STS

La ora actuală, o persoană cu deficienţe de auz şi de vorbire nu are aceleaşi şanse să fie egală cu ceilalţi în cazul unui accident de circulaţie, de pildă.

"Împreună cu profesionişti din ServicIul de Telecomunicaţii Speciale am găsit soluţii tehnice pentru ca apelurile surdo-muţilor să poată ajunge şi să fie înţelese în Dispeceratele 112. Numărul beneficiarilor a crescut, dar bugetul este prea mic pentru plata susţinerii la nivel naţional a acestui proiect. Legislaţia există, dar nu este creată forma legală de plată a interpreţilor autorizaţi. Mai mult, un surdo-mut, din ajutorul acordat de stat de 234 de lei, nu-și poate cumpăra un telefon prin care sa poată face şi apeluri video în caz de urgenţă şi nici nu poate suporta costul unui abonament", se arată într-un comunicat al Asociaţiei 1 Iunie 2001.

Acum doi ani, Asociaţiei 1 Iunie 2001, împreună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Neron Lupaşcu" Buzău, a iniţiat primul program educativ pentru persoane cu deficienţe de auz şi de vorbire. În noiembrie 2011, s-a semnat prima colaborare cu Ministerul Muncii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

Proiectul a prins contur în câteva judeţe

Tot anul trecut, s-a lucrat la baza de date prin care s-a identificat, cu fiecare Direcţie Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, numărul real de persoane care au deficienţe de comunicare verbală. Potrivit Asociaţiei 1 Iunie 2001, apelurile surdo-muţilor sunt preluate de interpreţii autorizaţi ai asociaţíei, care sunt apoi direcţionate la serviciile de urgenţă. Mai grav este că nici în spitale nu există, la ora actuală, interpreţi autorizaţi care să vină în sprijinul persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire,