Unde este oare locul cel mai potrivit pentru a asculta cântece neatinse de tina anilor pe care îi traversǎm dacǎ nu în vatra satului? Când soarele va arunca unde roşietice spre asfinţit, duminicǎ, 12 august, în Muzeul Satului Bucovinean din Suceava va fi mare sǎrbǎtoare. Muzeul Bocovinei şi Asociaţia „Mişcarea de rezistenţǎ” organizeazǎ ce-a de-a şaptea ediţie a Festivalui Tarafuri şi fanfare. Muzicanţi neîntrecuţi vor veni sǎ-şi deschidǎ sufletele în faţa celor ce preţuiesc cântecul strǎmoşesc la adevǎrata valoare pe care o are: de giuvaer nepreţuit.
Ca de fiecare datǎ, muzicianul Grigore Leşe – amfitrionul manifestǎrii - i-a ales pe sprânceanǎ pe lǎutari şi tot aşa îi va îndemna sǎ cânte de joc, de ascultare, de bucurie ori de alinat tristeţea. Muzicanţii vor depǎna poveşti tainice, numai de ei ştiute, din vetrele satelor lor, despre obiceiurile locului, despre oamenii de pe meleagurile lor, cu care se mândresc.
Ei sunt cei ce fac legǎtura între lumea de ieri şi cea de azi şi vor povesti, în cântec, dans şi strigǎturi, istorii ale neamului nostru aşa de greu încercat de-a lungul istoriei. Mulţi sunt trecuţi de 80 de ani. Au traversat epoci, au trǎit fel de fel de timpuri, dar au luat aminte la ceea ce-i învǎţau bunicii şi pǎrinţii lor: sǎ nu-şi uite menirea pe acest pǎmânt, sǎ ducǎ mai departe lǎutǎria şi sǎ-şi înveţe fiii şi fiicele ceea ce şi ei au învǎţat de la strǎbuni. Sǎ cânte şi sǎ panseze, cu vorbele şi cu muzica lor, rǎnile sufleşti ale celor care îi ascultǎ. Cu toţii respectǎ acest legǎmânt tainic şi muzica lor nu este una simplǎ, cu versuri înşirate fǎrǎ rost, ci una rafinatǎ, de o mare fineţe. Din pǎcate însǎ, muzica ţǎrǎneascǎ este pe cale de dispariţie iar versurile simple, însǎ bogate în metafore, sunt înlocuite cu fel de fel de cântece tǎrǎgǎnate, cu versuri de te umflǎ râsul, banale şi fǎrǎ sens, care prind din ce în ce mai m
