Lindenfeld se cere povestit imediat ce îi citeşti numele.

Istoria acestui sat a început undeva în prima jumătate a secolului trecut, o dată cu familiile de emigranţi germani veniţi din Boemia să-şi facă un rost în Banat. Pemii, căci aşa li se spunea, au ales un loc retras pentru a-şi încropi comunitatea şi la început au dus-o greu. Rupţi de lume şi sustraşi istoriei, aveau un întreg sat de construit şi o viaţă de pus pe picioare. Izolarea era cruntă, dar uneori se dovedea o binecuvîntare. Prin bărbaţii plecaţi la război au intrat în sat şi poveştile care, de obicei, legitimează trecutul. Comunismul a fost însă prima confruntare adevărată cu istoria. Refuzul pemilor de a-i turna pe românii din Rezistenţă adăpostiţi în munţi le-a fost fatal. Unii dintre ei au fost pedepsiţi cu deportarea în Siberia, iar cooperativizarea le-a distrus apoi şi meşteşugurile cu care îşi asigurau traiul. Lindenfeld fusese mai întîi o promisiune, însă, pe măsură ce satul căpăta un trecut, viaţa îşi pierdea sensul. Faptul că locuitorii micului sat erau germani devenise o problemă. La nici două generaţii de la stabilirea lor în Banat, nu le mai rămăsese decît să se întoarcă în Germania. Şi astfel istoria modernă a Lindenfeld-ului se încheia tocmai cînd ar fi trebuit să înceapă.

DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuKlaus Bernath a plecat din Lindenfeld foarte de tînăr, pe cînd satul încă mai trăia. A străbătut lumea în lung şi în lat, a cunoscut mizeria dar, în cele din urmă, a ajuns un om de afaceri de succes şi un miliardar pe măsură. Atît de bogat încît tot ce-i mai rămăsese de făcut era să se întoarcă acasă, în micul sat sărac unde se născuse. Scriitorul Otto von Romanoff, care îi devenise şi prieten, urma să-i scrie biografia, iar revederea pămîntului natal după atît amar de vreme, în onorurile oficialităţ