Recensământ în trei săptămâni nu se poate, dar un soft care să combine, în 20 de secunde, toate bazele de date, da.
Nu demult, am rătăcit pe site-ul unor tineri comunişti români care dezbăteau cu foc chestiuni sociale la ordinea zilei. Cuprinşi de o sfântă mânie anticapitalistă, domnişorii respectivi demonstrau cu acte-n regulă cât de bine a trăit poporul român pe vremea lui Ceauşescu. Scria în actele de partid că populaţia consuma 52 de kg de carne pe an? Scria! Deci aşa trebuia să fi fost. Poporul huzurise. Nimic nu le tulbura convingerea, izvorâtă din scriptele de partid. Aşa stau lucrurile în România capitalistă de azi. Diferenţa dintre versiunile oficiale şi realitatea din teren e imensă. Cu statistici, legi şi rapoarte, România e o ţară de hârtie, pe care orice suflare de vânt o dă jos. Dacă atunci când vine vorba de protecţie socială, învăţământ, sănătate şi nivel de trai nu se mai enervează nimeni, conform zicalei „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", când vorbim de lucruri mult mai folositoare, cum ar fi politica, lucrurile se-ncurcă. O ţară întreagă e blocată din cauza deciziei Curţii Constituţionale, care, la rândul ei, e blocată de suspiciunile demografice şi statistice. Pasiunea politică - oare cine spunea că România e o cafenea politică? - a întunecat orice umbră de raţiune.
Actele vorbesc: suntem 18.315.000 persoane cu drept de vot. Ministrul Rus, proaspătul demisionat, afirmă: „La scurt timp, pentru referendum, aceste liste au fost curăţate de persoanele care într-un fel sau altul nu aveau drept de vot, rămânând cu circa 21.000 mai puţine persoane". Cu toate astea, puterea s-a răsculat împotriva propriului ministru, dacă este cu putinţă aşa ceva! Argumentul e scăderea continuă a populaţiei, din 1990 până astăzi. Rata natalităţii a fost constant mai mică decât rata mortalităţii, iar estimările INS, că nu mai suntem decât 2
