Nu ne mai putem raporta la nimic și asta este absolut tragic. Eu vad așa: 8 milioane și jumătate de oameni s-au dus la vot și 7 milioane și jumătate au dat cu Băsescu de pământ. La fel de adevărat este că morții s-au întors printre cei vii și sunt la fel întrebuințați, de dinainte de referendum. CCR se pregătește (poate că e deplasat ce spun acum, dar nu-mi pasă) să invalideze votanții din 29 iulie. Prietenii lui Blaga l-au părăsit pe Ponta, iar acesta face o remaniere precipitată. Euro crește, speranțele mor, Băsescu se pregătește de o nouă domnie, și, pentru asta, îl agață în cui și pe chestorul, deodată penal, Manoloiu. El vede triplu cum românii care-l vor sunt mai mulți decât ceilalți.

Dar ce se întâmplă dincolo de isteria și delirul de la vârf? Păi, trăim democrația într-un fel abstract, poate specific nouă, în care latifundiarii tind spre absolut. Ei cumpără și vând cu… „succes” și, cu repeziciunea unei clipe, rad, tund și frezează un munte întreg de conifere. Ne lasă golași, pe noi și muntele al cărui scâncet străbate văile, neauzit. De fapt, ne lasă fără aer – pe cei și așa lipsiți de liniște, pe cei cu un viitor și așa furat. Aurul verde, urcat sus de tot în poftele nemărginite ale miliardarilor, „vânat” cu frenezie de potentații tuturor vremurilor (aceia care, de ani și ani de zile, au fost ținuți în palmă de fiecare echipă guvernamentală de până acum), la un moment dat nu va mai fi. Și mă uit așa la mașinile de tonaj greu, număr cam cinci pe zi și mă întreb de unde tot taie atâta lemn?

Ce se mai întâmplă, aici, jos? Păi, primarii au scăpat de rușine…. de rușinea de a fi votați și de morți, dar, slavă Domnului, există CCR. Iată că au scăpat de o nouă numărătoare, de data asta a viilor, iar orgoliul lor de aleși a rămas nerănit.

Până și megasocietatea de stat, CEO, pare o fanfaronadă, dacă n-o fi fost așa încă de la început. Acest „strat