Departe de blocurile incinse, seceta distruge roadele pamantului. La tara, oamenii sunt mai aproape de dezastru si ies primii sa implore pronia cereasca. ”Da, Doamne, ploaie”, isi fac cruce si ingenuncheaza pe ogoarele crapate. Porumbul s-a uscat, prunele, merele s-au stafidit, fantanile au secat. Procesiuni pe camp In satul Dancas, de langa Horpaz, preotul Claudiu Constantin Gheorghiasa a anuntat ca, la indemnul mitropolitului Teofan, in toate bisericile din arhiepiscopia Iasilor, preotii sunt indemnati sa faca slujba speciala pentru vreme de neplouare si seceta. ”Un indemn sa iasa cu credinciosii in camp. Astazi sa fie inserate in slujba utreniei rugaciuni speciale la vreme de neplouare si seceta, canonul care se citeste”, spune preotul Gheroghiasa. Pedeapsa Taranii pornesc incolonati spre ogorul de la marginea satului. Soarele e la zenit, cerul azuriu, aproape 40 de grade C. Cine asista aici la slujba asta, pe vipie, merita indulgenta generala, atat pentru trecutul, cat si pentru viitorul sau. Cu cruce si opait, tineri, batrani alcatuiesc o precesiune sub prapuri visinii. ”Este o rugaciune la vreme de neplouare, procesiunea cu prapuri a ramas in biserica ortodoxa din vechime, pentru a atrage milostivirea si mila lui Dumnezeu si a inceta pedeapsa lui Dumnezeu asupra noastra”, explica preotul satului. Mancau arici

Credinciosii ingenuncheati pe miriste, in tarana crapata, poarta greutatea unui pacat de moarte, pe care nu il stie nimeni. Batranele compara seceta de acum cu foametea din 1947. ”Nici atunci nu ploua si au scos moastele cuvioasei Parascheva, le-au purtat pana la Prutul si imediat dupa trecerea moastelor a inceput sa ploua”, isi aminteste o babuta. Alta, spune ca avea doar sapte ani pe atunci. ”Foamete mare a fost, rusii au venit si ne dadeau colete cu hrana, era jale. Sapa lumea dupa radacini de buruiana, de lobada porceasca, sa faca ceai la co