Autorul Charles Hugh Smith afirmă că teza care spune că deflaţia este cel mai rău scenariu în economie nu se susţine
Un proces deflaţionist lent poate avantaja atât creditorii ce îşi pot ameliora randamentul real, cât şi majoritatea oamenilor care pot beneficia de pe urma creşterii puterii de cumpărare a unor salarii în stagnare
Deflaţia este nimicitoare numai pentru cei care sunt striviţi de datorii
Ideea acceptată pe larg de către economişti în prezent, potrivit căreia deflaţia este cel mai rău dintre fenomenele monetare, este contestată de către Charles Hugh Smith, într-o postare pe blogul său, Of Two Minds. El spune că o deflaţie moderată, chiar dacă se întinde pe o perioadă extinsă, nu are de ce să fie mai rea decât o inflaţie moderată considerată acum drept optimă de către majoritatea analiştilor.
În realitate, inflaţia poate fi foarte dăunătoare îndeosebi pentru oamenii de rând, întrucât puterea de cumpărare a banilor se erodează, în paralel cu incapacitatea salariilor de a se înscrie pe o traiectorie ascendentă. Dimpotrivă, un mediu deflaţionist poate fi mai propice majorităţii angajaţilor în măsura în care puterea lor de cumpărare se ameliorează chiar şi în condiţiile unor retribuţii în stagnare.
Smith contrazice consensul potrivit căruia guvernele sunt cele care beneficiază de inflaţie şi o încurajează. Acest lucru ar fi valabil dacă acestea ar tipări bani. Ele nu au însă această capacitate, ci numai posibilitatea de a se împrumuta. Băncile centrale pot tipări bani, însă istoria recentă arată că acestea nu acţionează în folosul guvernelor, ci în acela al creditorilor, respectiv al băncilor şi al elitelor financiare.
Deflaţia poate fi avantajoasă însă chiar şi pentru aceste elite, în măsura în care banii returnaţi de debitori câştigă în puterea de cumpărare, aducând un randament real care poate acoperi restructurări d
