Traian Băsescu se propteşte sub semnul veşniciei, crezând că în curând îl va lua lumea de proaspăt. Contează pe umbra celor duşi, disperat să ajungă la butonul 3. Pe 40 de grade, când pensionarii ies din casă doar la şapte dimineaţa, omul care le-a dijmuit veniturile se zbenguie în plină caniculă, într-o politică de ţopăială cu înjurături, să-şi bucure cele câteva zeci de votanţi că el e verde. Că, adică, se mai poate conta pe el. În timp ce el îşi aşează doctrina pe decedaţii din listele permanente. Într-un viu dialog cu poporul subteran, care i-a dat votul spre gloria perenă.
Înclinaţia morbidă a preşedintelui pentru lumea invizibilă este în spiritul boicotului, când a făcut apel la nevăzuţi, la nevorbiţi, la ne-simţiţi. E singura populaţie căreia i se mai poate adresa, în ordine alfabetică, de la Macovei la MRU.
Război total. Băsescu face în fiecare zi un miting de pomenire pentru susţinătorii subterani. Este şI motivul pentru care ţipă ca muşcat de şarpe când vine vorba de "listele electorale permanente”. Când cade soarele exact pe creştet, în eternul tricou decolorat de atâta spălat, pleşuvul din Comaniţa se caţără revoluţionar pe gardul sediului de campanie, care în curând va avea aerul unei locante unde se desfac mici şI bere de festival. De altfel, tandemul Cotoi- Luzăroiu, se şI ocupă cu înviorarea zonei, punând pe picioare un proiect turistic, conform căruia ţinutul Comaniţa va fi înscris pe traseele turismului de uichend.
De fapt, Traian Băsescu freacă duda. Îşi face de lucru prin Bucureşti. Un om cu capul pe umeri, la vârsta asta, îşi plimbă nepoţii, se duce la Olăneşti, o ia cu noaptea-n cap la baltă, la babuşte.
Băsescu spune că România nu mai rezistă psihic. Se înşeală. Este pentru prima oară în istoria ţării, când un personaj, care nu se dă dus nici cu milioane de voturi, se confundă până la extaz cu noţ
