Ei, bine, in situatia asta - de crasa incultura generala, de jemanfisism pana in panzele albe, de absenta desavarsita a oricarei demnitati (care, altfel, te-ar opri sa-ti umpli gura cu ce pica de la altii) - ce rost practic (si profund) au manifestarile de strada in favoarea Unirii? Nu le vad talcul, sincer. Apropo de mitingul unionist care urmeaza sa se desfasoare azi la Balti. Ma aflu, din pacate, la cateva sute bune de kilometri departare, altfel m-as fi dus sa vad si eu ceea ce, in fond, nu mai e de vazut, cu tot tam-tam-ul creat in jurul evenimentului si cu toate isteriile comunistilor si rusilor. Indata o sa spun de ce cred asa (sper sa nu fiu lapidat pana atunci de catre patriotii nostri ferventi si degraba varsatori de etichete gen: criptocomunist, coloana a cincea etc.). Rasfoiam, ieri, pe site-ul jurnal.md si am dat peste o stire despre un accident. Ce-am remarcat printre altele: „Soferul nu s-a ispravit cu conducerea". Asta ca nota a reporterului, nu din declaratia vreunui agent de circulatie. In cazul acesta ai fi avut drept scuza (scuza deloc plauzibila, desigur, in cazul unei obisnuite relatari) dorinta de a pastra „autenticitatea" sursei, de a-i conserva, vezi, Doamne, particularitatea vocii. Deci „ispravit cu conducerea". Tampenia asta e dintr-o serie incredibil de lunga: mostre aidoma gasesti pana si in publicatiile noastre cu staif. S-au perpetuat in ciuda tuturor eforturilor de alfabetizare, in pofida studiilor pe care le-am facut estimp in Romania (si care, ipotetic, ar fi trebuit sa se lase macar cu ceva corectitudine a exprimarii). Ar fi o buna tema de cercetare: persistenta gafelor, continua noastra inadecvare la norma, inaderenta totala la stil, „asintaxismul" nostru congenital (fireste, intr-o alta acceptie decat cea a lui Hugo Friedrich). Tabloul ti-ar da fiori: o tara in care pana si intelectualii (exceptiile sunt de numarat pe degetele de