Cântăreaţa mexicană Chavela Vargas, care a murit duminică la vârsta de 93 de ani, a lăsat în urma ei o veritabilă legendă în cultura sud-americană, viaţa ei privată fiind marcată de numeroase scandaluri, dependenţă de alcool şi o homosexualitate afişată.

"Doamna cu poncho roşu", care a cunoscut gloria mondială în anii '60 - '70, a fost o reprezentantă a cântecului "ranchera", un gen popular în vestul Mexicului, practicat în general de bărbaţi.

După ce a devenit dependentă de alcool, artista a reuşit să îşi revină şi să aibă din nou succes în anii '90, graţie unui turneu mondial în timpul căruia a reuşit să umple până la refuz celebrele săli de spectacole Olympia din Paris şi Carnegie Hall din New York, unde a interpretat câteva dintre piesele ei de succes, precum "La Llorona", "Piensa en mi" şi "El ultimo trago".

Pe numele ei real Isabel Lizano Vargas, Chavela s-a născut pe 19 aprilie 1919 la San Joaquin de Flores, în Costa Rica, dintr-o mamă casnică şi un tată poliţist.

"Când m-am născut, am început să cânt în loc să plâng", obişnuia să spună artista.

A imigrat în Mexic la vârsta de 17 ani, întrucât nu mai suporta rigorile unei societăţi ultraconservatoare dintr-o ţară mică, la începutul secolului al XX-lea, unde nu putea să îşi dezvolte talentul şi să îşi trăiască homosexualitatea. "Trăiam într-un infern şi eram ca un animal curios", spunea ea.

La fel ca Edith Piaf, cu care o compara regizorul spaniol Pedro Almodovar, Chavela Vargas şi-a început cariera cântând pe străzi. Abia în jurul vârstei de 30 de ani a fost descoperită pe bulevardul Insurgentes din Ciudad de Mexico de compozitorul José Alfredo Jimenez, care a devenit apoi creatorul celor mai cunoscute piese ale ei.

În anii 1940, Chavela Vargas s-a împrietenit cu pictorii mexicani Frida Kahlo şi Diego Rivera, care au şi găzduit-o pentru o vreme în casa lor.

A încep