Am dreptul să nu cred neam în "onorabilitatea" demisiei ministrului de interne, Ioan Rus, şi nici în "motivele personale" care au determinat-o, simultan, pe aceea a ministrului delegat pentru administraţia locală, Victor Paul Dobre. Cu un "efort intelectual" de care Băsescu nu-l credea deunăzi capabil, Rus ar fi trebuit totuşi să dea explicaţii mai argumentate ale gestului său, nu doar să invoce "presiuni politice" venite din ambele părţi, fără a zice nimic concret. Postul de ministru de interne, într-un moment crucial al luptei, al crizei politice din ţară nu-i un loc de joacă, de unde un puşti bosumflat îşi ia jucăriile şi pleacă pur şi simplu. Demisia şi, mai ales, recalandrarea afirmaţiilor lui Rus, care s-a-ntors la susţinerile iniţiale privind existenţa a 18,2 milioane de alegători îi vin mănuşă lui Băsescu şi se suprapun perfect pe afirmaţiile acestuia de luni seara. Ceea ce mă face să-mi aduc aminte - rememorând scamatoria Grupului de la Cluj, care, în 2005, la Congresul PSD, i-a tras clapa lui Iliescu, întorcând armele exact când acesta se simţea tare pe poziţii - că Rus e un exersat artizan de lovituri de partid. În cazul ăsta, de guvern.

Ca din întâmplare, după nici o oră de la defecţiunea lui Rus, a reintrat în scenă şi actorul principal de la Curtea Constituţională, cel "emanat" de Băsescu, Augustin Zegrean. După un lung şir de întorceri ca la Ploieşti şi alte slalomuri din ultima săptămână, de astă dată Zegrean i-a trimis o nouă notă lui Ponta, cerând nu listele electorale permanente reactualizate - deci, debarasate de decedaţi, persoane fără documente, cu domiciliul stabil nu se ştie unde, ori plecate de zeci de ani din ţară: sunt sumedenie de asemenea exemple concrete - ci doar listele valabile la 29 iulie. Aşadar, CCR e dispusă să ia de bune acele liste conţinând fantome şi chiar oameni în viaţă, dar care, din propria vină (n-au acte, domic