Criza din zona Euro s-a axat, în principal, pe statele din sudul continentului şi problemele lor financiare. Problema care se profilează este însă că fenomenul începe să afecteze şi ţările din estul continentului.

Criza Euro ameninţă întreaga construcţie europeană. După cum se poate observa, singura soluţie la îndemână este crearea unei uniuni politice în spaţiul european. Iarăşi se poate observa că, deocamdată cel puţin, nu toate statele par dispuse să renunţe la drepturile suverane în favoarea unor structuri suprastatale. Alternativa?! Păi fie nu mai avem UE deloc, fie ancorăm definitiv Uniunea celor două viteze într-un tratat european. Probabil că o astfel de variantă ar fi compusă din nucleul dur al zonei Euro şi celelalte zece ţări din afara actualei uniuni monetare care vor pierde din statut şi din influenţă.

În acelaşi timp, se poate observa în estul Europei cum indicatorii guvernării sunt fie în stagnare, fie în declin. Ungaria şi România sunt exemple sonore, dar fenomenul se manifestă în întreaga zonă estică, chiar şi în Kosovo, protectoratul UE. Ce s-a schimbat radical pentru aceste ţări este setul de stimulente din perioada de pre-aderare. Înainte de integrarea în UE, statele estice alergau după sfântul Graal al aderării. Acum se pare că riscul sancţiunilor din partea UE este mai mic decât câştigul oportunist pe plan intern şi aşa se pot explica derapajele democratice din ultimii ani. În lipsa unor măsuri de sancţiune clare, UE ar trebui să-şi redefinească setul de stimulente acordate guvernelor naţionale, mai ales în contextul creării uniunii politice. Cele care ezită în chestiunea cedării suveranităţii şi se întorc la discursuri naţionaliste ne dau o imagine a unei posibile Europe care a renunţat la ideea de Europa.

Sirienii luptă. Dar războiul îl duc alţii (Sueddeutsche Zeitung)

În Siria, rebelii şi soldaţii se lupt