Fără să-şi dorească neapărat. Fără să stea cu zecile de ore cu ochii în carte. Fără stres sau efort care să-i doboare. S-a întâmplat firesc, de parcă Dumnezeu le-a picurat în minte un simţ al logicii şi al învăţării rapide, pe care mulţi dintre noi şi l-ar dori. Încă de când erau de-o şchioapă au început să participe la concursurile şi olimpiadele şcolare. Şi diplomele să se adune în mape bine aranjate şi ordonate de mama, iar medaliile să strălucească pe panouri puse la loc de cinste, ca pe cea mai preţioasă comoară a familiei. Olimpicii internaţionali. Despre ei, nu prea vorbeşte nimeni. Doar părinţii ce-i mai laudă pe la prieteni, iar dascălii lor se mulţumesc să privească la panoul de onoare al şcolii, unde stau aşezate chipurile elevilor merituoşi pe care i-au pregătit. Vizibilitate au în schimb elevii care uită că au de învăţat şi de luat un bacalaureat.

Omer Cerrahoglu a trecut clasa a XI-a. Pasiunea lui pentru matematică a început odată cu intrarea la şcoală. Ajunsese în clasa a II-a şi deja avea la activ primele lui concursuri câştigate la matematică. De-atunci, reuşitele s-au ţinut lanţ, iar bătălia se dă de-acum între fizică, matematică şi biologie. "Pentru că se întâmplă din ce în ce mai des ca olimpiadele la diferite discipline să fie puse în aceeaşi perioadă, ba chiar în aceeaşi zi, nu poate să participe la mai multe, deşi şi-ar dori. Omer are o capacitate extraordinară de a învăţa, prinde foarte repede, iar ideea de concurs îl motivează enorm", povesteşte mama băiatului şi mândria i se simte în voce. Şi cum ar putea să fie altfel, când fiul ei s-a întors din Argentina cu medalia de aur, dar şi cu perspectiva de a merge la unele dintre cele mai bune universităţi din lume. "Facultatea, probabil, o voi face în afara ţării, în Anglia sau în America, nu exclud nici alte posibilităţi. Dar pe viitor, cred că mi-aş dori să mă întorc în ţară, să fiu