Pe „la stegaru”, site-ul suporterilor, portal aflat sub îngrijirea lui Răzvan Dobrică puteţi reciti istoria lui FC Braşov, dar şi tot ce înseamnă această echipă astăzi. La meciul cu Dinamo de astă seară, iniţiativa fanilor prinde viaţă. Prima acţiune, oficializarea imnului cunoscut de noi toţi, copii, tineri sau bătrâni deopotrivă. În oraşul de sub Tâmpa, va vibra diseară sub comanda cantautorului Mircea Baniciu, cel ce va conduce corul tribunei. Sperăm să fim cât mai mulţi la acest meci, pentru a asista la sărbătoarea fotbalului braşovean şi, sperăm, la o nouă victorie a stegarilor împotriva câinilor aşa cum s-a întâmplat ultima oară, acum trei luni şi ceva. Redăm mai jos, integral, materialul lui Adrian Aliman, despre imnul echipei, despre istoria lui, versuri pline de vibraţie care ani la rând au purtat echipa spre victorii. Este o excelentă biografie scrisă după o documentare minuţioasă pentru carte autorul merită felicitărlie tuturor braşovenilor ce iubesc această echipă!

Comună Seaca, judeţul Dolj. În primii ani ai secolului XIX, Andrei Popa (cunoscut ulterior ca Andrii Popa) devenise cel mai cunoscut şi de temut haiduc din această zonă a Olteniei. În 1809, el şi ceata lui se alătură lui Iancu Jianu în atacul asupra cetăţilor turceşti Vidin şi Plevna, aflate la sud de Dunăre, ca replică la incursiunile turceşti pe teritoriul Munteniei. Misiunea lui Andrii Popa era una precisă şi aici povestea devine mai interesantă: trebuia să readucă acasă cele câteva zeci de tinere românce furate de turci şi sechestrate. După ocuparea cetăţilor, haiducul a avut surpriza să găsească aici peste cinci sute de cadâne de diverse naţionalităţi. Neîndurându-se să le lase acolo, le-a suit pe toate în căruţe şi le-a trecut Dunărea. Aici au devenit, în timp, bune neveste de români, unele dintre ele ajungând chiar şi în Transilvania. Haiducul Andrii Popa nu a fost niciodată prins