Actuala cădere a leului constituie o tendinţă spre normalitate! De peste trei ani – de la ceea ce s-a considerat a fi declanşarea crizei şi încheierea, pentru a-i face faţă, a unui acord cu FMI – leul a fost de fapt ţinut supraevaluat în mod artificial. Economia a căzut şi, după o cădere puternică de ajustare, a ajuns la un fel de cvasistagnare. Prin comparaţie, leul a fost ţinut breaz, mereu mai în contradicţie cu economia. Or, se ştie de la şcoala primară, moneda se ţine după economie şi niciodată lucrurile nu se petrec invers! Aşa a fost însă comanda externă, aşa s-a făcut! Şi, ca orice lucru împotriva firii, a costat! Cineva a plătit. De ce a fost această comandă externă şi cine a plătit este simplu de arătat. Comanda a fost de a se proceda aşa pentru a se proteja băncile străine, deşi tocmai acestea creaseră situaţia care cerea ajustări. Acordaseră în deplină cunoştinţă de cauză credite de consum fără vreun gând la consecinţele pe termen lung, mai ales în valuta pe care o primiseră în acest scop de la băncile mamă, iar dacă leul ar fi fost devalorizat cum ar fi fost normal, debitorii lor, care se gândiseră şi mai puţin la consecinţe, ar fi devenit gâtuiţi în acoperirea rambursărilor lor şi băncile ar fi pierdut. Şi atunci FMI împreună cu BNR au imaginat sistemul de a plăti alţii în locul celor care creaseră ravagiile. A fost inventată teza "statul s-a lăbărţat, statul să plătească"! Cum statul este doar o instituţie, au plătit de fapt salariaţii prin tăieri de salarii, pensionarii prin îngheţări de pensii, contribuabilii prin majorări de impozite, îndeosebi TVA.

Aici a intevenit dl Băsescu. Bărbăteşte, ca reprezentant recunoscut al unui regim sau al unui sistem, dl Băsescu şi-a asumat aceste măsuri de austeritate. Chestia asta a USL cu uzurparea de către preşedinte a prerogativelor premierului este o poveste pentru Curtea Constituţională. Politic şi p