Să cauţi magazine cu haine pentru graşi în Bucureşti e ca şi cum ai încerca să găseşti acul în carul cu fân. Chiar şi cele care există, şi se numără pe degete, sunt dosite, undeva în zona gării Basarab. Aici este şi magazia "Moda XXL", a bucureştencei Danielei Tudosescu, care a închiriat un apartament pe Strada General Vladoianu şi l-a ticsit cu bulendre cât husele de maşini, ar zice răutăcioşii.
Domnul Petru, cântăreşte, spune el, puţin peste 160 de kilograme, iar acest lucru chiar îi ocupă tot timpul. Şi asta pentru că, de exemplu, bărbatul, care e un munte de om, şi-a căutat aproape jumătate de an o jachetă care să-l încăpă. Nu a găsit-o nici aici, deşi X-urile din mărimi şi-au pierdut şirul.
"Nu s-au inventat oamenii graşi în Bucureşti, pentru că nu îmi găsesc nimic de îmbrăcat, decât pantaloni de trening. Noroc că pleacă fiul meu prin Vest şi-mi cumpără de-acolo, unde nu există această barieră psihologică a producătorilor de îmbrăcăminte", explică puţin înfuriat, şi asta după vreo două ore bune de probat haine.
Lângă el, la rând, aşteaptă pe un scaun o doamnă timidă, care cântăreşte tot cam atâtea kilograme. Îşi trage sufletul câteva minute, ascultă atentă conversaţia şi, cu noduri în gât, ţine să ne convingă că suferinţa ei poartă acelaşi nume. "În România, dacă eşti gras te poţi duce la mare? Normal că nu. Râde tot litoralul de tine. Te bagi în sac şi stai cuminte la locul tău. Am avut şi 54 de kilograme, odată. Acum am în jur de 160 şi mă îmbrac cu haine de unică folosinţă, care mi se rup după fiecare purtare", povesteşte femeia.
Patroana intervine: "Hainele mele sunt de calitate, aduse din Germania, de aceea sunt şi puţin mai scumpe. Am un caiet cu clienţi "cu greutate" pe care îi îmbrac de ani buni. Printre ei se număra şi un puşti de 11 ani care cântăreşte 180 de kilograme. Mai în glumă, mai în serios, eu le zic să nu slăbească, că-
