Ce trebuia ca se intample de mult s-a intamplat in sfarsit: Basescu Traian ne-a facut de ras pe toata planeta. A patra si, probabil, ultima sa tentativa de lovitura de stat a esuat jalnic. Celelalte trei lovituri reusite au fost, in ordine: „fraudarea alegerilor“ in 2004, autosuspendarea sa in 2007, prin care s-a reincarcat (reloaded) politic in dauna unei opozitii natange, si, in sfarsit, realegerea sa dubioasa din 2009 (nu e vorba de voturile supranumerar de la Paris, ci de cele vreo 2-3 milioane obtinute cu STS-ul, vorba faptuitorului). Dupa unii, loviturile de stat ale lui Basescu Traian ar fi si mai numeroase – vezi „solutia imorala Voiculescu“, refuzul de a numi un prim-ministru al majoritatii iesite din vot, constituirea UNPR-ului, reinnoirea mandatelor lui Emil Boc, numirea lui Mihai Razvan Ungureanu ca prim-ministru etc. De fapt, inca de pe vremea Guvernului Ciorbea, Basescu Traian o tine intr-o lovitura de stat permanenta. Starea naturala a unui asa-zis presedinte jucator e lovitura de stat cotidiana. S-o luam sistematic.

S-a observat deja – a facut-o Sorin Rosca Stanescu printre altii – ca momentul suspendarii a fost impus de insusi Suspendatul. Dupa ce a preluat Guvernul si a inregistrat un succes zdrobitor in alegerile locale, USL ar fi putut sa astepte pana in iarna ca sa se debaraseze de „epava politica Biruinta “ dupa o izbanda previzibila la alegerile parlamentare. Pe Suspendat il interesa insa sa procedeze la autosuspendare imediat, inainte ca puterea USL-ista sa se instaleze temeinic si inainte ca serviciile sa-l abandoneze de tot. Basescu Traian stia inca din 2004 cum stam sau, mai degraba, cum nu stam cu listele electorale. Ioan Rus parea numit de Suspendat, in intelegere pe sub masa cu Victor Ponta. Basescu Traian avea in mana toti asii, USL-ul nu putea decat sa-i accepte timing-ul si sa incerce sa-l bata in cursul jocului. Ceea ce, pa