Poate fi dificil să ajuţi un absolvent de universitate să se adapteze la lumea reală. Joey, un tânăr de 22 de ani care a intrat într-o echipă de consultanţi este un exemplu perfect. Acesta era inteligent, muncitor şi motivat. Însă, avea nişte obiceiuri proaste, greu de înlăturat.
Joey devenea atât de concentrat asupra răspunsului perfect la o problemă, încât nu lua în considerare implementarea. Îi era atât de teamă de eşec încât şi-ar fi ascuns greşelile până când ajungeau să fie grave. Era interesat doar să îşi facă munca lui cum trebuie, ajutându-şi rar echipa cu care lucra. Tânărul vedea lumea în termeni ierarhici: singura părere care conta pentru el era cea a “şefului”.
Joey nu e real, ci mai degrabă un exponent al unei generaţii de tineri. Însă, defectele sale sunt incontestabile.
Trăsăturile de mai sus sunt cele pe care le vedem la cei mai mulţi absolvenţi de facultate, pregătiţi într-un mod bolnăvicios să facă faţă adevăratei conduceri într-o organizaţie, scrie John Coleman pe blogul Harvard Business Review.
Există o continuă dezbatere referitoare la ideea conform căreia leadership-ul poate fi învăţat, şi dacă şcolile de afaceri, în special, îşi îndeplinesc această misiune. De ambele părţi există argumente juste, însă putem lărgi discuţia.
Întregul sistem de educaţie, de la şcoala elementară la facultate este construit în aşa fel încât tinerii să înveţe să conducă.
Şcolile fac multe lucruri bune, dar adesea cultivă obiceiuri care pot fi dăunătoare viitorilor lideri. Având în vedere că majoritatea dintre noi petrecem între 13 şi 20 de ani în instituţii educaţionale, acele obiceiuri pot fi greu de schimbat.
Mai mult pe Financiarul
Poate fi dificil să ajuţi un absolvent de universitate să se adapteze la lumea reală. Joey, un tânăr de 22 de ani care a intrat într-o echipă de consultanţi este un exemplu perfect. Acesta e
