Ziua 5 : Vineri 15 iunie.
În sfârşit la Bolga.
Mă trezesc foarte devreme în fiecare dimineaţă. Probabil că e din cauză că sunt într-un loc complet nou. Mi s-a întâmplat şi când m-am mutat în Bucureşti, în primele două săptămâni citeam şi răspundeam la e-mailuri în fiecare dimineaţă la 6.
La 8:30 trebuie sa vina Issah (se citeşte cum se scrie, ca în româneşte) să mă ia ca să mergem la Bolga. Mă rog... vorba vine, pe la 8 jumate. Timpul pare să fie chiar mai flexibil aici decât în România. Dar în cazul acesta nici nu e importantă ora exactă. L-a lăsat pe Ibrahim la aeroport şi vine de acolo să mă ia.
La 8:30 sunt cu bagajele închise, gata de drum. Îmi amintesc că s-ar putea să primesc mic dejun la hotel şi ies din cameră sperând că Issah n-a venit încă. Da, am mic dejun. Un fel de English breakfast, dar mai mic. Cu fasole scăzută, dulceagă, cu omletă şi un fel de cremwurşti. Şi pâine. Cafea instant, pliculeţul de Nescafe e pe masă. Sau pot alege ceai. Şi o căniţă metalică cu lapte condensat. Mănânc şi îmi beau cafeaua repede, ca să nu apară Issah şi să nu fiu gata. De undeva se aude un cor mic. Pare a fi un un fel de cântec creştin cu influenţe africane. Îmi place cum sună. Dar când termin de mâncat, uit să întreb de unde vine.
Mă plimb puțin în curtea hotelului Bigiza și fac 2-3 poze. Văd că există și o piscină, în care chiar este apă. Mi-ar fi plăcut să înot, dar e târziu. Oricum și dacă aș fi avut timp aș fi evitat să înot. Dr. Jane mi-a zis să nu înot în lacuri, fiindcă pot să iau bilharzia, un parazit care până la urmă mă face să urinez cu sânge. Și că în piscine sunt diverse ciuperci. M-a speriat. Adio înot pentru un an! Observ în curte mașini cu logo-ul World Vision pe ele. Deci și ei sunt aici. De fapt, Cush mi-a zis că e un mare centru de ONG-uri și agenții de dezvoltare aici, la Tamale.
Issah vine cu o mașină mare. N
