Europa Centrală se detaşează drept marea câştigătoare a primului turneu extern al candidatului republican pentru Casa Albă.

În ciuda gafelor care au ţinut prima pa­gi­nă a ziarelor (prin criticile aduse au­to­ri­tă­ţilor britanice faţă de precaritatea mă­su­rilor de securitate din timpul Jocurilor Olimpice sau comentariile privind superioritatea cul­turii israeliene), primul tur­neu internaţional al lui Mitt Romney, candidatul re­pu­blican pentru Casa Albă, a urmărit contestarea la sce­nă deschisă a principalelor direcţii de politică externă asumate de Obama, precum şi recuperarea unor aliaţi, aparent alienaţi de ini­ţia­ti­vele sale. În sine, misiunea pare aproape imposibilă, fiind recunoscut faptul că pen­tru Obama politica externă este un punct forte. Dimpotrivă, el este vulnerabil in­tern, în spaţiul politicilor economice. De aici nevoia de a îngroşa şi exagera anumite teme şi chiar de a le prezenta fragmentar.

După Marea Britanie, a doua oprire a can­didatului republican a fost în Israel. Cu­noscute fiind nenumăratele ciocniri dintre Administraţia Obama şi premierul Ne­ta­nyahu (pe tema dosarului iranian sau a ex­tinderii coloniilor din teritoriile ocupate), Romney a ţinut să arate că este un sus­ţi­nător necondiţionat al securităţii statului evreu şi că nu intenţionează să dea lecţii Is­raelului despre cum să-şi proiecteze pro­pria politică externă. Prima jumătate a aces­tui an a expus o serie de presiuni ame­ricane pentru a încerca să convingă Is­raelul de consecinţele dezastruoase pe ca­re le-ar avea pentru stabilitatea regională un atac israelian asupra programului nu­clear iranian. Spre deosebire de Obama, ca­re vede în regimul iranian un actor ra­ţional care acţionează în baza unor calcule de tip cost/beneficiu şi al cărui com­por­tament poate fi modificat printr-o com­bi­naţie de măsuri coercitive şi recompense, Romney percepe Teheranul ca fii