"Pornim amândoi vânătoarea de capre/Vânătoarea foametei în Munţii Carpaţi/Setea mă năruie, fierbe pe piatră/Firul de apă prelins din cişmea/Tâmpla apasă pe umăr/Păşesc ca pe o altă/Planetă, imensă şi grea.“ Dumnezeule mare, cât de grele sunt versurile lui Labiş, cât de actuale, cumplit de actuale sunt versurile din începutul celebrei sale “Moartea căprioarei”! Cea mai cumplită suferinţă este, fără doar şi poate, setea! Ea chinuie, în egală măsură om, animale, pământ şi tot ceea ce îşi are culcuşul în solul dătător de viaţă şi speranţă. Ţara este pârjolită de mai bine de trei luni de o secetă cumplită.
În foarte multe localităti fântânile au secat, militarii de la ISU asigurând aprovizionarea oamenilor şi vitelor cu apă adusă cu autocisterna. Mizeria este de nedescris! Numai cine trece prin aşa ceva înţelege valoarea stropului de apă şi a unei bucăţi de pâine. Ştiţi ce reprezintă cifra care urmează: 8.471.000? Este numărul total al victimelor, morţilor, ce au urmat unor fenomene naturale, în lungul timpului, pe planeta Pământ.
Atenţie, au fost selectate numai zece catastrofe naturale care au însumat un număr important de victime. Spre edificarea dvs., iată-le, astfel cum apar ele într-un documentar impresionant recent postat pe Internet: aprilie 1991, Bangladesh, ciclon care a lăsat în urmă 138.000 de morţi; 1 septembrie 1923, Japonia, districtul Kanto, 140.000 de morţi în urma unui cutremur devastator; Italia, strâmtoarea Mesina, 28 decembrie 1908, cutremur, 160.000 de morţi; China, Tangshan, cutremur, 28 iulie 1976 cu 250.000 de morţi; Tsunami, Oceanul Indian, 26 decembrie 2004, 283.000 de morţi; Bangladesh, 12 noiembrie 1970, cutremur, 500.000 de morţi. Numărul total al victimelor înregistrate în cele şase catastrofe naturale s-a ridicat la 1.471.000 de morţi. Urmează încă patru asemenea consemnări ale consecinţelor determinate de zdruncinări fără
