Daca luam ca baza propriile sale declaratii, anul acesta s-ar implini 100 de ani de la nasterea lui Eugen Ionescu, apreciat frecvent ca fiind "cel mai mare dramaturg al secolului XX". Daca luam ca baza actele de stare civila, intocmite in Slatina, in Romania, s-ar implini 103 ani.
Memorialistii pun nepotrivirea pe seama "cochetariei" scriitorului, care dorea sa se dea mai tanar in fata francezilor, fara sa observe, poate, ca absurdul celui care va lansa "teatrul absurdului" in cultura Europei incepe chiar cu data nasterii.
Debutul din tara
Tatal lui Eugen Ionescu era avocat si se numea tot Eugen Ionescu, lucru destul de rar, ca sa zici ca si acest amanunt tine tot de absurd.
Mama se numise Marie-Therese Ipcar si era nascuta la Paris, probabil de religie luterana. In orice caz, prin casatorie, a trecut la religia ortodoxa, in spiritul careia a fost botezat si copilul. Eugen Ionescu-fiul a respectat riturile religiei ortodoxe in intreaga sa viata, in ciuda conceptiilor sale metafizice.
N-avea decat 4 ani cand familia a hotarat sa se instaleze in Franta, de unde s-a intors in Romania in 1924. Tanarul Eugen a absolvit Colegiul National Sfantul Sava din Bucuresti, apoi Facultatea de Litere, ajungand, in cele din urma, profesor la Cernavoda.
A debutat in revista Bilete de papagal, editata de Tudor Arghezi, apoi a continuat cu versuri si eseuri, care i-au conferit premiul "scriitorilor romani needitati", acordat de un juriu, prezidat de Tudor Vianu.
Mirajul Parisului
In 1938, obtine o bursa de studii si pleaca la Paris. Ramane acolo definitiv si total anonim, timp de zece ani, pana cand, in anul 1948, fantezia creatoare ii sugereaza ideea unui gen nou. Eugen Ionescu tatona nonconformismul in arta dramatica.
Prima piesa a fost scrisa in limba romana si intitulala "Engl
