Curtea Constituţională a României a dus „meciul şefilor“ în prelungiri. A amânat un verdict de la care toată lumea – cetăţenii români şi Occidentul – aştepta să reinstaureze liniştea în România, indiferent de rezultatul la care s-ar fi ajuns.
Până în data de 31 august, Bucureştiul nu va cunoaşte linişte. În schimb, o linişte suspectă s-a aşternut pe tărâmul declaraţiilor europene vis-à-vis de situaţia tensionată din ţara noastră. Doar câteva luări de poziţie au existat din partea unor politicieni europeni precum Hannes Swoboda (liderul socialiştilor din Parlamentul European), Joseph Daul (liderul popularilor din PE), Wilfried Martens (preşedintele Partidului Popular European) şi Markus Ferber (eurodeputat german din partea Uniunii Creştin-Sociale bavareze). În linii mari, toţi cei enumeraţi au făcut apel la acceptarea rezultatului referendumului şi la concentrarea pe buna guvernare a României, în condiţii de criză economică acută. Doar comisarul european pentru Justiţie, doamna Viviane Reding, a avut o declaraţie mai dură, amintindu-i premierului Victor Ponta că şi-a luat nişte angajamente (lista cu 11 cereri ale Comisiei) şi că Executivul european aşteaptă „fapte“, nu „promisiuni“.
De ce această reţinere? Mai ales după cavalcada de declaraţii din partea Occidentului înainte de votul de demitere a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Pentru că, spre deosebire de politicienii români, cei europeni sunt consecvenţi în atitudine şi idei. Abia această aparentă „tăcere“ din partea Europei ne arată ce înseamnă coerenţa unui politician, dar şi care este miza europeană în România.
Ar trebui deja să ne fie clar că pe europeni nu-i interesează dacă la putere în România este Băsescu, Ponta sau Antonescu. Persoanele din fruntea unui stat membru al UE sunt irelevante, atâta vreme cât ele nu manifestă
