Sandra Izbaşa, o fată care desenează în aer curcubee, a obţinut medalia de aur la Londra. Şapte inşi din satul meu, Sângeru, rânduiţi la crâşmă, sar în picioare. Strigă şi se îmbrăţişează. Toţi sunt mândri. Până acum au băut şi s-au certat. Cinci nu-l suportă pe Băsescu. Unul îşi bagă ceva în politică şi spune că politica e un căcat. În consecinţă el nu se vâră în aşa ceva. Ultimul e pedelist, i s-a spus să nu meargă la vot că vin ruşii iar domnul Băsescu ar putea fi în pericol. El crede că fără Băsescu, România ar putea fi distrusă, râmânând fără ajutoare, fără prestigiu, scopită, ce s-o mai lungim, de democraţie şi de demnitate. Toţi s-au certat ca chiorii cu toate că au copilărit împreună şi, în fapt, ţin unul la celălalt. Când s-a suit tricolorul pentru Izbaşa, au sărit în picioare iar Marin, prietenul meu care a ieşit la pensie şi are peste 700 de lei pe lună, bani teanc, unul şi unul, strigă că dă şi el un rând.

Nimerindu-mă de faţă, în căutarea unor cosaşi, fiindcă am câteva vaci, trebuie să le procur hrană, e secetă, tabăra de sculptură pe care am organizat-o lângă Muzeul Pietrei, mă obligă la muncă şi responsabilităţi, nimerindu-mă deci acolo, încerc să intru în vorbă, mai toţi sunt beţi, constat că n-are rost, mă opintesc să spun ceva, dar mă opresc. Consătenii mei din Sângeru, de vârste medii, indivizi cu inteligenţe variabile, cred, ca şi mine, că Băsescu este o calamitate pentru acest neam. Unii îl detestă pe Băsescu pentru că a furat vapoarele (Dinel Beciu are doi băieţi, iar cel mare, de 17 ani, se doreşte vaporean), alţii pentru că a ţinut-o pe Udrea „din banii lor”. Ai o gagică, plăteşte-o tată din banii tăi, n-o unge ministru să ţi-o finanţez eu. Gagicile costă, zice Şurub, ai bani, le ţii, n-ai, ciuciu. Şurub e mic şi jucăuş cu vorba. Băsescule, dacă vrei dame nu te baza pe gologanii mei. Întreţine-le singur. Ion, pedelistul, e catran. S