De mai multe săptămâni, un guvern de coaliţie socialist-liberală de la Bucureşti - condus de un Victor Ponta, „cârlan“ al lui Adrian Năstase şi al lui Ion Iliescu care îl susţin, asociat cu liberalul Crin Antonescu, care primeşte sprijinul lui Emil Constantinescu...!!! - dă spectacolul unei cuceriri a puterii, a tuturor puterilor, după un model leninist exemplar. Infiltrare în şi penetrare a lumii socialiste europene, dublu limbaj la adresa Uniunii Europene, propagandă naţionalistă şi manipularea alegerilor, trişare asupra titlurilor universitare uzurpate, totul făcut cu îndrăzneala celor care ştiu să utilizeze situaţia de nemulţumire a unei populaţii lovite de criza financiară şi economică.

Anii trecuţi din 1989 până în prezent lasă amintiri sumbre, în ciuda momentelor de speranţă. În 1996, cei care manifestaseră în numele Libertăţii în zilele din de­cem­brie 1989, cei care cântaseră în primăvara lui 1990 „Jos comunismul...“ în Piaţa Uni­versităţii au vrut să creadă că vremea co­munismului şi a postcomunismului a tre­cut, că democraţia avea să triumfe odată cu alegerea lui Emil Constantinescu. Di­fi­cultăţile economice datorate în mare par­te jefuirii ţării de reţelele de nomenclatură nonepurate, tentativele de subversiune a pu­terii printr-o mineriadă în ianuarie 1999, contextul crizei din Kosovo, când opinia românească se simţea mai aproape de sârbii ortodocşi, şantajul reţelelor lui Ili­escu şi ai săi la adresa lui Constantinescu au dus la eşuarea acestei dinamici: Emil Constantinescu a renunţat să mai can­di­deze pentru un al doilea mandat. Rămân totuşi din acea perioadă avansul României către integrarea în NATO şi vizita mag­nifică a Papei Ioan Paul II la Bucureşti, în mai 1999, pentru a predica pacea, to­le­ranţa şi lupta împotriva sărăciei.

Trecând în revistă paginile anilor scurşi de atunci, rămân şi alte etape pline de o di­na­mică a schim