Greu de spus unde vor duce luptele politice din vara asta care mai are puţin şi ne arde de tot. În politica românească, toate combinaţiile posibile au fost realizate. Toate marile partide de pe scena de azi au guvernat, la un moment dat, împreună – în coaliţie la vedere sau cu susţinere parlamentară. Faza în care am ajuns e un nefericit punct culminant în care orice armă scoasă din teacă spre distrugerea adversarului pare a fi permisă.

Tot mai greu e însă de stabilit un punct din care s-au prăvălit toate pe sticla televizoarelor: să fi fost hăhăiala preşedintelui suspendat, dramoleta Adrian Năstase, deciziile Curţii Constituţionale, lupta pentru scaunul României de la Bruxelles?

Sentimentul pregnant însă e că „ne-am ars“. Consecinţele tuturor acestor lupte politice în care, vorba lui Isărescu, „gura bate fundul“, nu le poate ghici încă nimeni cu exactitate. Avem două elemente certe: un vot covârşitor la locale şi la referendum care susţine USL, pe de o parte, şi un blitzgrieg denunţat de Uniunea Europeană, împreună cu opoziţia şi preşedintele suspendat.

„Nu mai poate fi nimic întors“, spunea ieri seară la televizor premierul Victor Ponta. Ceea ce poate fi tradus: dacă nu se rupe sub greutatea luptei USL-ul, vom merge până la capăt, folosind orice metodă de a-l opri pe Băsescu să se mai întoarcă vreodată la Cotroceni.

Dar în toate momentele în care nu mai e nimic de întors, apar nişte variabile ce nu ţin de politica dâmboviţeană: mai vizite-fulger ale ambasadorului american (ieri la MAI înainte de demisia lui Rus, azi dimineaţă cu Ponta înaintea şedinţei de Guvern care ar urma să stabilească normele „mini-recensământului“), mai precizări de ultimă oră ale Curţii Constituţionale care contrazic comunicări anterioare, mai comunicate oficiale de la Bruxelles. Acestea schimbă de multe ori sensul tuturor acţiunilor politice şi administrative din aju